Fără categorie
Ştefan Gorda, omul faptelor adevărate
octombrie 22, 2010
Pe parcursul carierei sale a îndeplinit o mulţime de funcţii dintre care cele mai importante au fost: manager general al companiei petroliere ASOC, director general al Reprezentanţei Ascom-group în Nairobi, Kenya şi Khartoum, Sudan, consilier în probleme politice, Ambasada Republicii Moldova la Paris, director compania PG, consilier de stat pe lângă preşedintele R. Moldova, consilier al Prim-ministrului R. Moldova şi lista poate continua. Din vasta experienţă pe care a acumulat-o deţinând aceste posturi, un important lucru pe care l-a învăţat ambasadorul Republicii Moldova în Cehia, Ştefan Gorda este că “peste tot trebuie să rămâi om de omenie, restul e trecător”, după cum a declarat-o chiar el.
Am realizat acest interviu chiar la reşedinţa ambasadorului de la Praga, într-o atmosferă diplomatică şi severă. Despre viaţa petrecută la Praga, ambasadorul spune că îi place foarte mult, deoarece este un oraş cu o istorie bogată, cu lume civilizată, cu grădini publice,cu muzee. „Preşedintele Klaus organizează o dată pe lună serate excepţionale de jazz la Castelul Praghez. De obicei un ambasador acreditat aici e invitat cam o dată la 4 luni, prin rotaţie. Am fost deosebit de plăcut surprins să primesc a doua lună consecutiv invitaţia. Am mai fost la grădina botanică, la cea zoologică de aici şi am văzut cel mai vechi film „Sfântul Vaclav”, turnat acum 80 de ani”.
Fiind atât de departe de Moldova îi este dor cel mai mult de fiul, care e student la drept, de mama, sora, fraţii, tinereţea. „Mi-e dor uneori, în clipe de respiro, de mireasma codrilor noştri, de aroma fructelor şi legumelor noastre, de nepoţele şi rude, de tot ce îl leagă pe om de ţara sa”, spune Ştefan Gorda.
Pentru Ştefan Gorda prietenul este acel care nu-ţi cere nimic în schimb pentru prietenia lui, acel căruia îi dai şi cămaşa de pe tine, omul căruia îi poţi spune ce ai pe suflet, chiar dacă mai greşeşti uneori în viaţă. VIP-ul săptămânii spune că nu obişnuieşte să doarmă mult, dar atunci când în timpul zilei mai are şi tensiuni citeşte o carte, priveşte o emisiune sau comunică prin net „care este recidivist de periculos, mai ales pentru tânăra generaţie, care nu prea merge la dansuri, ci preferă viaţa virtuală”.
Ştefan Gorda apreciază dimineţile pentru roua din care beau privighetoarele, pentru şansa unică pe care ţi-o oferă Cel de Sus - să mai fii încă o zi Om, să mai fii încă o zi fericit. Referitor la numele său, spune că după carte, în greacă înseamnă coroană, cunună pentru învingători. „Când m-a născut, mama avea o prietenă, asistentă medicală, care era îndrăgostită de un băiat pe nume Ştefan. Şi aşa ele au decis că e bine să port şi eu acest nume, fapt pentru care le mulţumesc până la pământ”.
-- Despre ce vă place să discutaţi în mod deosebit?
Despre metehnele altora.
-- Ce poate fi mai presus de cuvinte?
Ochii omului, oglinda sufletului său. Din această cauză cel mai greu discut, în prima fază, cu oamenii care poartă ochelari întunecaţi...
-- Unde nu aţi mers niciodată? De ce?
Unde nu era de mine.
-- Ce nu aţi face niciodată?
Încă nu am făcut ceea ce nu aş face niciodată.
1. Sunteţi născut în r. Herţa, regiunea Cernăuţi, cum a fost să veniţi în R. Moldova?
Da, eu sunt de la poalele Carpaţilor, din Codrii Cosminului. Copilăria mea a fost una plină de bucuria contactului zilnic cu natura deosebit de darnică a plaiurilor bucovinene. În mijlocul unei comunităţi aproape patriarhale de oameni foarte uniţi şi muncitori, cu mare aplecare la tot ce e tradiţie şi bun simţ. Dar cu un trai deosebit de modest, cu greutăţi şi lipsuri incredibile în familie, cu multă muncă fizică din cea mai fragedă copilărie. Norocul meu au fost profesorii foarte buni de la şcoală, bibliotecile, ziarele de atunci, radioul şi apoi televiziunea. Profesorii de modă veche mi-au impus o disciplină interioară de care voi scăpa doar când voi muri. Când eşti tânăr toate drumurile ţi se par larg deschise. Eu am înţeles de tânăr că şansa de a deschide lumea pentru mine e să fac carte. La Cernăuţi studiile se făceau preponderent în ucraineană, dar eu am venit la Chişinău, la universitate. Fără bani, fără nici un sprijin, dar a fost frumos, aşa cum nu va mai fi. Am făcut istoria cu menţiune ca de altfel şi alte studii ale mele peste tot pe unde le-am făcut.
2. Cum se face că aţi ocupat mereu funcţii importante?
Asta nu e chiar aşa. Au fost ani în care m-am descurcat cu greu. Nu am privatizat nimic, când mulţi în jur reuşeau să o facă şi cel mai probabil un anumit tip de educaţie m-a ţinut departe de acest comportament. Doar mi-am capitalizat unele cunoştinţe şi le-am convertat în anumite funcţii manageriale plătite, la stat ori în sectorul privat. Am fost invitat să lucrez la Guvern, când aveam 30 de ani, apoi am fost consilier prezidenţial. Au fost ani când multe lucruri erau noi, necunoscute. Pot să spun că, deşi eram probabil unul din cei mai tineri, când aveam ceva principial de spus, nu mă ascundeam după spatele celor mari. Eu, de fapt, sunt, uneori, prea direct, asta m-a făcut să demisionez în două rânduri din posturi importante, cum le consideraţi Dvs. În 1993 eu am considerat că Republica Moldova face o eroare când aderă cu acte în regulă la CSI. Nu ştiu câtă dreptate aveam atunci, eu aşa sunt educat – să lucrez în echipă doar dacă asta nu contravine ideilor mele. A doua oară, pe când eram consilier al ambasadei din Paris şi eram apreciat pentru ce făceam pe plan profesional, am preferat să demisionez la sfârşitul anului 2001, pentru că aşa s-a întâmplat că nu sunt eu făcut sa fiu constructor activ la comunismului.
3. În numeroasele funcţii pe care le-aţi deţinut până în prezent, cred că cel mai mult are de suferit familia, pentru că sunteţi mereu plecat de acasă. Este adevărat, cum reacţionează, cum vă educaţi cei doi copii?
Soţiile decembriştilor, mai ţineţi minte... Lidia a fost cu mine şi la Taskent şi la Paris, şi în Sudan, şi cam peste tot pe unde m-au purtat valurile vieţii. Copiii noştri sunt mai buni, mai educaţi, mai cultivaţi decât noi, la sigur. Asta se datorează nu numai mamei lor, care le-a închinat viaţa, dar şi tatălui, care are grijă de ei. Mă rog la Dumnezeu să aibă un viitor în ţara lor.
4. Este întâmplător sau nu faptul că aţi devenit ambasador?
Ştiu că există un asemenea discurs la noi, cine şi cât de întâmplător munceşte într-o funcţie sau alta. Mulţi judecă necunoscând domeniul, considerând că există nişte favoruri şi privilegii cereşti în astfel de funcţii. Eu, apropo, am pierdut în salariu, libertate, dar, desigur, îmi place să muncesc în această funcţie, pentru că este o recunoaştere nu numai a diplomelor şi abilităţilor personale. Înseamnă că eşti remarcat, şi că este nevoie de tine. Însă de această dată un cerc destul de larg de persoane responsabile au participat la procesul de selectare şi numire a ambasadorilor. Să reflectăm împreună. Este întâmplător că am studiat la una dintre cele mai bune instituţii de profil din Franţa şi am terminat Relaţii Internaţionale cu menţiunea Guvernului Francez? Este întâmplător că acolo chiar se face carte? Este întâmplător că şi la una din marile companii de la noi am deschis mai multe direcţii, rămânând, practic, de unul singur în faţă cu autorităţile unor state, care sunt departe de Moldova? Eu de mai multe ori le-am propus unor critici să punem câte o foaie albă în faţă şi să ne expunem ideile, ca la ex-temporal. Să vedem cine şi ce crede despre relaţiile internaţionale, cum funcţionează o misiune diplomatică şi ce are de făcut. Am învăţat, am ştiut să-mi fac prieteni peste tot, în Europa, Asia ori Africa, să mă adaptez condiţiilor noi şi aceasta e cunoscut de către oamenii care iau decizii în Moldova.
5. De ce ambasador în Cehia?
În principiu, un diplomat modern trebuie sa fie pregătit pentru a lucra în orice ţară din lume. În ce mă priveşte, desigur a fost o mare onoare să fiu numit anume la Praga, pentru că este capitala unei ţări prietene, care poate deveni, pentru moldoveni, un adevărat model de dezvoltare, prin felul cum elitele politice, culturale şi economice cehe au ştiut să se organizeze şi să reuşească în lumea de azi, să dezvolte ţara, să crească capacitatea concurenţială a economiei, să menţină şi să dezvolte patrimoniul cultural.
6. Cum a fost ceremonia solemnă unde aţi înmânat scrisorile de acreditare, de la reşedinţa prezidenţială din Castelul Praghez, şi ce sentimente aţi trăit în ziua de 27 august?
Am avut aşa o tensiune internă, bine controlată de data asta. Mai întâi pentru că într-adevăr era Ziua Independenţei şi atunci când se intona imnul Moldovei în curtea Castelui Praghez a fost un moment cu totul aparte al vieţii mele. La discuţia care a urmat simţeam responsabilitatea pentru fiecare cuvânt sau gest, mai ales că era prima întâlnire şi impresia desigur contează enorm, dar şi pentru că Preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, este un foarte bun cunoscător al relaţiilor internaţionale, al raporturilor strategice, situaţiei din regiunea în care se află Moldova. Este important tot ce spui şi ce gesturi îţi asumi în astfel de momente, când ai privilegiul să le vorbeşti unor asemenea personalităţi. De fapt a fost o întâlnire pe care nu o voi uita niciodată. Sincer mă mir câte am reuşit să spun în doar jumătate de oră şi ce argumente am găsit în ziua aceea, cât de interesat a fost conlocutorul de tot ce spuneam, cu câtă atenţie şi simpatie a tratat propunerile noastre şi câtă deschidere a manifestat pentru a ajuta ţara noastră.
7. Care sunt atribuţiile unui diplomat?
Funcţia diplomatică s-a modificat foarte mult în ultimele decenii. Atribuţiile de reprezentare şi cele protocolare sunt la fel de importante şi fac bineînţeles parte din atribuţiile directe, dar pe primul plan acum se instalează capacitatea de a defini şi promova nişte priorităţi şi interese naţionale clare. Asigurarea unui climat politic favorabil şi a unor bune relaţii, pentru dezvoltarea ţării pe care o reprezintă, este una din grijile permanente ale unui ambasador. Diplomaţia economică este şi ea una dintre preocupările de bază. Acum nu e suficient să produci, principalul e să ştii să pui în valoare produsul, fie că e unul material ori un bun cultural. Desigur, trebuie să aperi cetăţeanul ţării tale, în orice situaţie s-ar afla acesta, interesele sale legitime, interesele ţării tale, dar şi să faci cât mai mulţi prieteni sinceri pentru ţara ta, să promovezi valorile ţării tale în ţara de reşedinţă. Un diplomat al zilei de azi nu este doar un bun cunoscător a ceea ce face ori trebuie să facă o misiune diplomatică, el trebuie să fie în primul rând un promotor activ, profesionist, acceptat şi înţeles de către partenerii din alte ţări. Şi nu lipsit de importanţă – un diplomat bun trebuie să ştie să fie comunicativ şi sociabil, să aibă un profil care îl recomandă ca prieten valabil al partenerilor din alte ţări.
8. Cum este să aperi interesele ţării departe de ea?
O bună comunicare cu ţara de reşedinţă, dar şi cu ţara care deleagă un ambasador este esenţială. Acum are loc un proces deosebit de responsabil de re-gândire şi re-formatare a acestei comunicări. În promovarea politicii externe rolul ministerului de externe este unul fundamental, desigur într-o conlucrare perfectă cu alte instituţii abilitate. Ideal e când interesele ţării sunt foarte bine definite. Un diplomat, repet, este un promotor al intereselor, dar şi un formator, prin felul cum ştie, ca profesionist şi cu ajutorul echipei sale de diplomaţi aflaţi în misiune, să pună în evidenţă noi tendinţe, noi realităţi, noi oportunităţi şi contacte.
9. Ce aţi reuşit să faceţi concret până acum de când aţi fost instituit în funcţie?
Tot ce facem este concret. Pentru că diplomaţia se face în echipă şi eu mă mândresc că pot să fac parte din aceasta formidabilă echipă moldo-cehă, care acum munceşte asupra amplificării relaţiei bilaterale. La 29 septembrie viceprim-ministrul, Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Cehe, Karel Schwarzenberg, a făcut o vizită de două zile în Republica Moldova. Este un lider politic incontestabil în ţara sa, este şi un om recunoscut şi afirmat pe plan internaţional, cu un program foarte încărcat. Şi totuşi a venit, a susţinut efortul nostru european, a dispus să se amplifice susţinerea politică şi acţiunea economică cehă în Republica Moldova. Astfel de lucruri nu se întâmplă automat, de la sine. Moldova va fi inclusă în programul ceh de asistenţă în dezvoltare, pentru perioada 2010-2017. O importantă delegaţie economică cehă va vizita după alegeri Moldova. Organizăm la 26-28 octombrie zilele Culturii şi Vinului Moldovei, la Praga, în una din cele mai frumoase săli de aici, cu prezenţa a peste 50 de companii moldoveneşti şi cehe. Pentru prima dată excepţionalul pictor Teodor Buzu, stabilit în Cehia de două decenii, face un dar Ambasadei – două dintre cele mai frumoase lucrări ale Domniei sale. Asociaţia Moldovenilor din Cehia este o prioritate, sunt tineri cu mult suflet şi iniţiativă. În scurt timp sper să organizăm o nouă adunare a diasporei moldoveneşti, precum şi acţiuni culturale. Dacă nu ştiaţi, pot să vă spun că pentru prima dată un ambasador moldovean la Praga întinde mâna unui ambasador român la Praga... Dar suntem la început de mandat şi abia de aici încolo avem obiective frumoase de realizat.
10. Cum este privită Moldova de pe scaunul de ambasador, de la Praga?
O ţară cu un potenţial nevalorificat, cu multe şanse irosite pe parcursul ultimilor 20 de ani. Mă refer la potenţialul uman în primul rând, dar şi la poziţia noastră geo-politică, la punerea în valoare a bogăţiilor naturale, a potenţialului productiv. Văd de asemenea o ţară care încă e în căutarea identităţii sale naţionale şi europene. O ţară care acum are nevoie de o conducere competentă, pe termen lung, pentru a depăşi problemele istorice moştenite, dar şi noile provocări. Este inacceptabil să mai exportăm oamenii noştri în alte ţări, să exportăm tineretul, minţile şi energiile noastre, dar şi problemele noastre de fapt. E timpul să devenim şi noi o ţară mai organizată, cu interese definite, cu programe de dezvoltare, cu nişte perspective. Pentru aceasta face de răsuflecat mânicele şi de pus lumea la treabă, nu de continuat circul politic, care nu duce decât la irosirea şanselor.
11. De ce suntem o ţară atât de… (cum vreţi să o numim) şi de ce?
Aş spune că suntem o ţară insuficient de organizată. Pentru că nu prea respectăm personalităţile, valoarea şi progresul personal al fiecărui individ, pentru că ne-am dispreţuit şi decapitat elitele pe parcursul istoriei, dar şi în ultimii ani, pentru că suntem dispersaţi şi ne-disciplinaţi. Deocamdată e prea multă fudulie şi prea puţină ştiinţă de carte pe cap de locuitor…
Vă mulţumesc pentru interiu.
Caută
Urmărește-ne
Arhivă
Compania Floarea Soarelui va contesta în instanță decizia Consiliului Concurenței...
ianuarie 18, 2025
Votul prin corespondență ar putea fi aplicat și la parlamentarele...
ianuarie 18, 2025
Ponderea energiei regenerabile în creștere în contextul crizei energetice din...
ianuarie 18, 2025
Agentul de pază care l-a protejat pe Donald Trump în...
ianuarie 18, 2025
Scandal în Zona de Securitate – Mai mulți oameni au...
ianuarie 17, 2025
Statul încasează tot mai mulți bani din impozitarea bunurilor imobile
ianuarie 17, 2025
