Pe parcursul unei zile de duminică, cu multă răbdare şi având un ghid local, îţi poţi forma o viziune despre realitatea vieţii a unui sat moldovenesc, scrie portalul francofon Modavie.fr.
“Mai mulţi interlocutori cu care am discutat la Chişinău insistau asupra faptului că sărăcia din ţara lor [Republica Moldova] este mai vizibilă în sate, decât în capitală”, mărturiseşte francezul Gilles Ribardière, ex-director general pentru cultură, educaţie, sport al oraşului Rennes, în prezent, preşedinte fondator al asociaţiei “Lumières de l'Est” [Luminile Estului], într-un articol despre vizita sa în Moldova.
Pentru a descoperi realitatea, Ribardière a vizitat satul Bilicenii Vechi, situat la câţiva kilometri de oraşul Bălţi. Una din primele impresii ale autorului a fost că o trăsătură comună a satelor moldoveneşti este lipsa de resurse financiare pentru întreţinerea drumurilor, reparaţia blocurilor instituţiilor locale, etc: “…totuşi Bilicenii Vechi nu pare nefericit, cauza fiind că este curat”, spune acesta.
“Instituţiile precum şcolile, centrul cultural, centrul medical sunt echipate modern, păstrate cu acurateţe de către responsabilii, care sunt mândri de activitatea lor. Cu toate acestea, viaţa de zi cu zi nu este mai uşoară sau plină de perspective pentru locuitori…”.
Referitor la casele din sat, Ribardière susţine că „acestea sunt într-o stare proastă, inclusiv şi cele construite în perioada sovietică pentru foştii funcţionari”.
Pentru a înţelege ce înseamnă sărăcia într-un sat din Moldova, autorul francez încearcă să înţeleagă cum “o parte din locuitorii săi, când au posibilitate, doresc să plece peste hotare, în ciuda ataşamentului faţă de plaiul unde se scrie istoria familiilor lor”. Dar, la cei care rămân, continuă Gilles Ribardière, există dorinţa de a nu considera lipsa unor resurse drept o fatalitate, deoarece mai există o speranţă spre o evoluţie mai bună”.