SINTEZA rezultatelor verificării activităţii procuraturilor specializate
I.    GENERALITĂȚI

În debutul activităţilor de control al procuraturilor specializate procurorii implicaţi în efectuarea verificărilor au întâmpinat probleme de ordin major întru verificarea în ansamblu a activităţii acestor procuraturi care rezulta din lipsa practic totală a evidenţei activităţilor de bază a procuraturilor, fapt ce contravine actelor normative ale Procuraturii şi reprezintă încălcări grave.

În conformitate cu prevederile Ordinului Procurorului General nr.9/36 din 20.02.2016, prin care a fost aprobată Instrucţiunea privind rolul şi atribuţiile conducătorilor subdiviziunilor Procuraturii Generale şi a procurorilor teritoriali şi specializaţi în exercitarea şi conducerea urmăririi penale:

În aceste procuraturi s-a stabilit lipsa totală a acestor registre, cu excepţia  Registrului cauzelor pornite de procuror de la Procuratura Anticorupţie.

În aşa situaţie nu a fost posibil de verificat completamente pe câte cauze penale real, de facto, s-a exercitat şi condus urmărirea penală, câte persoane au fost reţinute şi din ele câte au fost arestate, câte din ele au fost scoase ulterior de sub urmărire penală.

La fel, nu s-a dus nici într-un mod evidenţa măsurilor speciale de investigaţii dispuse şi autorizate.

În PCCOCS o altă situaţie alarmantă a fost stabilită cu referinţă la activitatea de completare și introducere a informațiilor privind cauzele penale şi persoanele care comit infracţiuni (fișele statistice), pe dosarele din gestiune.

Acesta ar însemna că sunt persoane învinuite, inculpate cu măsuri preventive aplicate, cu dosare penale expediate şi examinate în instanța de judecată, cu privire la care nu este evidență și acestea își perfectează în mod obișnuit acte, caziere judiciare „curate”, pleacă peste hotare ș.a.m.d. 

Procuratura Anticorupţie. Pentru a avea un tablou sumar al eficienței activității PA, deși nu suntem adepții aprecierii activităţii de procuror doar în baza  datelor statistice, totuși vom remarca că în ultimii 4 ani, procurorii anticorupție au reprezentat învinuirea în Judecătorii în puțin peste 1000 de dosare penale. Aproximativ 45% din aceste cauze penale au fost examinate în condițiile unei proceduri simplificate prevăzute de art. 3641 din Codul de procedură penală, ceea ce presupune examinarea unui dosar în 1 sau cel mult 2 ședințe de judecată.

Pornind de la priorități, echipa Procuraturii Generale s-a focusat în special pe dosare judecate în ultimii 2 ani (2018-2019).

Astfel, fiecare a 3-a infracțiune din cele investigate și deduse judecății sunt clasificate drept infracțiuni minore, sau nu ating gradul de severitate al infracțiunilor clasificate cel puțin grave.

În suportul acestei afirmații, vom menționa că din numărul total de sentințe pronunțate de către instanțele de fond, aproximativ 33 % le reprezintă cauzele despre corupția minoră, în care obiectul mitei îl reprezintă sume ce nu depășesc 5 mii de lei (art.324 alin.(4) CP) sau Traficul de influență, în care subiecții, de regulă, nu sunt reprezentanți ai așa numitei clase a gulerașelor albe și în care, la fel sumele pretinse nu depășesc 5000 lei.

Concluzia pe care o facem este că, potențialul procuraturii specializate este utilizat pentru documentarea unor cazuri minore, doar în vederea creării unor indicatori statistici favorabili, contrar așteptărilor societății, a partenerilor de dezvoltare, context în care generăm o scădere artificială a potențialului de care dispun aceste procuraturi autonome, iar drept consecință, corupția mare, dosarele de rezonanță, rămân în nelucrare sau se prăfuiesc în safeuri, neavând finalitate cu anii.

În raport cu această situaţie, procurorul-şef al Procuraturii Anticorupţie a adresat în toamna anului trecut Preşedintelui Parlamentului scrisoarea în care, pe motivul că ar avea personal insuficient, având în vedere volumul mare de lucru, a solicitat majorarea numărului de procurori în procuratura specializată.

Verificările au stabilit că această scrisoare, de fapt, a venit pe fondalul luării în gestiune la PA a unei multitudini de cauze în afara competenţei stabilite (de competenţa altor organe – contrabandă, evaziune fiscală, fals în documente, spălare de bani, escrocherii şi alte infracţiuni contra patrimoniului) care a determinat o încărcătură mare pentru procurorii şi ofiţerii detaşaţi din subordine, în aşa mod sustrăgându-i de la activitatea lor de bază – combaterea corupţiei, în special celei mari.

PCCOCS. Deși în cadrul PCCOCS au fost formate trei subdiviziuni distincte cu domenii clare de activitate (secţia exercitare, conducere a urmăriri penale şi secţia reprezentare a acuzării în judecată), s-a constatat că nu în toate cauzele penale aflate pe rolul instanțelor de judecată, acuzarea de stat era susținută de către procurorii specializați în domeniul susținerii învinuirii în instanțele de judecată.

Astfel, în peste 100 cauze penale, acuzarea era susținută de către procurorii care au condus sau exercitat urmărirea penală. Respectiv, adjunctul procurorului – șef, care era responsabil de domeniul judiciar, doar ținea evidența statistică și înregistra rezultatele examinării cauzelor penale.

Pe de altă parte, pentru majorarea indicatorilor cantitativi, în mod abuziv, inițial, majoritatea cauzelor penale se pornesc cu calificativul comis de grup criminal organizat sau de o organizație criminală.

Criteriile care definesc forma de participație a unui grup criminal organizat sau organizației criminale sunt totalmente desconsiderate, iar drept consecință, în aceeași fază inițială au loc dispunerea şi autorizarea măsurilor speciale de investigaţii, rețineri, arestări, mediatizarea pe larg a informațiilor despre destructurarea grupărilor criminale.

Ulterior, treptat persoanele sunt scoase de sub urmărire penală pe aceste calificative, uneori chiar integral, sunt eliberate din stare de arest şi, respectiv,  cauzele penale se expediază în instanța de judecată pe infracțiuni minore, doar în privinţa unor persoane cu un rol mai redus de implicare în comiterea infracţiunilor , pedepsele penale sunt non-privative de libertate.

Analiza efectuată a demonstrat că urmare a aplicării acestor procedee despre care tocmai am vorbit, în perioada 1 august 2016-2019, din numărul total de cauze examinate cu sentinţă doar 10% constituite cauze privind infracţiuni comise de grupări organizate.

Practica vicioasă de disjungere a cauzelor penale în proceduri separate și trimiterea cauzelor penale doar în privința unor persoane interpuse privind infracţiuni minore.

În acest sens menționăm practica pe categorii de infracțiuni, în special cele de evaziune fiscală, pseudoactivitate de antreprenoriat, spălare de bani.

Spre exemplu: de către PCCOCS a fost pornită cauza penală în privința a două persoane fizice (administrator și contabil-șef care gestionau activitatea persoanei juridice) și o întreprindere individuală pe faptul eschivării de la achitarea taxelor obligatorii și impozitelor în proporții deosebit de mari, suma prejudiciului fiind de aproximativ 6 milioane lei.
Pe parcursul urmăririi penale, neîntemeiat s-a dispus disjungerea cauzelor în privința persoanelor fizice, care de fapt erau executorii principali în aceste infracțiuni și, astfel, cauza penală a fost remisă în instanța de judecată doar în privința persoanei juridice (aflată în insolvență), aceasta fiind condamnată, evident fiind faptul că prejudiciul solicitat și încasat formal prin sentință nu va fi recuperat niciodată. Menționăm că persoanele care au gestionat cu grave încălcări fiscale activitatea persoanei juridice, soldate cu cauzarea daunelor în proporții deosebit de mari bugetului public, nici până în prezent nu au fost diferite justiţiei. 

Cu titlu general, menționăm că procurorii ezită să întreprindă măsuri în vederea  urmăririi bunurilor dobândite pe cale infracțională și nu înaintează acțiuni civile despre încasarea prejudiciului cauzat prin infracțiune. Mai mult ca atât, acolo unde circumstanţele cauzei impun realizarea unor investigaţii financiare paralele şi pornirea urmăririi penale pe fapte de spălare de bani, aceasta nu se realizează, în unele cazuri concluzionăm că se face intenţionat.

Pe un dosar penal pornit pe faptă de trafic de copii PCCOCS practic a stagnat  urmărirea penală, aşa încât din luna mai 2017 nu a fost efectuată nici o acţiune de urmărire penală (2 ani şi 7 luni).

O situație similară s-a constatat și pe o cauză privind infracţiunea de depăşire a atribuţiilor de serviciu de către unii factori de decizie din cadrul unui IFS teritorial. Acțiuni au fost efectuate doar la 09.11.2011 (audieri, ridicare) ca ulterior, la 10.10.2018 (peste 6 ani și 11 luni) să fie efectuată o altă audiere, urmată de clasarea procesului.
Menţinerea pe dosare a calităţii de învinuit perioade excesive - cu anii, în stare de stres şi frică pentru persoane

În mai multe dosare instrumentate de PCCOCS pentru fapte de contrabandă,   s-a constatat că procurorii de caz, nerespectând prevederile art.281 CPP, nu au indicat în conținutul ordonanţelor de punere sub învinuire elemente obligatorii care formează actul de acuzare, fiind utilizate sintagme neclare, nefiind indicat la concret valoarea bunurilor care fac obiectul infracţiunii.  Aceste situaţii au întemeiat inclusiv respingerea de către judecătorul de instrucţie a demersului privind solicitarea aplicării măsurii arestării preventive.

Punerea neîntemeiată sub învinuire, urmată de clasarea procesului

În mai multe dosare privind infracţiuni de corupere, trafic de influenţă, după efectuarea a zeci de măsuri speciale de investigaţii, care au fost recunoscute de procuror ca nepertinente, au fost puse sub învinuire un şir de persoane, deşi nu erau administrate careva probe concludente şi suficiente care să întemeieze într-un anumit mod punerea lor sub învinuire pentru infracțiunile arătate.

În aceste cazuri nu au fost constatate temeiuri pentru autorizarea repetată a măsurii sau pentru prelungirea ei.

Încălcarea flagrantă a drepturilor persoanelor la informare despre măsurile speciale efectuate în privinţa lor.

Spre exemplu, într-o cauză de corupere, pe parcursul urmăririi penale, au fost efectuate peste 20 de măsuri speciale de investigații, majoritatea fiind  de interceptare şi înregistrare a comunicărilor.

Cu referire la aşa-numitele cauze de rezonanţă, care au fost pe larg mediatizate în spaţiul public, menţionez că acest exerciţiu, de fapt, cel mai des a fost folosit nu tocmai cu cea mai nobilă intenţie, ci în multele cazuri pentru a induce în eroare opinia publică că se fac investigaţii complete, precum şi pentru a sustrage atenţia de la alte cazuri importante.

Spre exemplu - cauza penală pornită în privința unor angajați din domeniul medical (PA), în care se pretindea că au folosit situația de serviciu și în acest sens percepeau de la pacienți taxe ilegale ce variau între 1000 și 5000 lei pentru urgentarea sau, după caz, efectuarea investigațiilor medicale, bani care nu erau contabilizați.

În această cauză au fost reținute și arestate peste zece persoane, efectuat un volum imens de măsuri speciale de investigații, interceptări, înregistrări audio și video, percheziții, ridicate sume de bani în diferite valute - evaluate la peste 6 milioane de lei, ca într-un final, doar o singură persoană să fie deferită justiției, sub acuzarea de îmbogățire ilicită și abuz în serviciu, celelalte fiind scoase de sub urmărirea penală.

Studiul acestui dosar a scos în evidenţă faptul că în cadrul urmăririi penale, contrar cerinţelor legale, procurorul de caz, fiind susţinut de către procurorul-şef, la cererea învinuitului/infractorului, pe motiv precum că CNA nu are condiţii de păstrare a chihlimbarului, a transmis acestuia spre păstrare pietrele preţioase, deşi acestea urmau a fi păstrate la organele competente ale statului. 

În prezenta cauză au fost reținuți și arestați cinci angajați ai Serviciului Vamal, inclusiv administratorul și șoferul firmei din numele căreia au fost întocmite documentele false de însoțire a mărfii, ca în final, doar ultimii și persoana juridică să fie inculpate, iar instanța de judecată, la propunerea procurorului, să le stabilească pedepse fie cu suspendarea condiționată a executării, fie în formă de amendă.

Inexplicabile sunt soluțiile privitor la restul persoanelor figurante în prezenta cauză, urmând ca într-un termen relativ scurt să dăm aprecieri și calificări juridice hotărârilor adoptate în raport cu aceste persoane.

Totodată, urmează ca în cadrul unui proces penal să stabilim din ce cauză sentinţa pronunţată pe acest caz acum 2 ani, a fost executată doar în partea ce ţine de pedeapsa faţă de inculpaţi, iar în partea ce ţine de chihlibarul ce urma a fi confiscat în favoarea statului – a fost lăsată fără executare.

Intuim că cineva şi-a dorit ca acest dosar să nu fie verificat vreo dată şi ca chihlimbarul să nu ajungă la stat, dar acestea, ca şi legalitatea acţiunilor persoanelor publice şi cu funcţii de demnitate publică implicate, vor fi clarificate cu aprecierea juridică corespunzătoare în cadrul unui proces penal distinct, în curs de iniţiere.

Controlul a reliefat mai multe spețe în care procurorii la etapa calificării faptelor infracționale, au admis erori grave, în contradicție cu practicile judiciare preexistente, inclusiv Hotărâri explicative ale Plenului Curții Supreme de Justiție.

Asemenea situații au fost identificate în cauze penale despre contrabanda cu substanțe narcotice, în scop de înstrăinare. Deși faptele trebuiau calificate ca și un  concurs ideal de infracțiuni (art.248 și 2171 Cod penal), procurorii PCCOCS calificau acțiunile exclusiv în baza normei penale ce incriminează infracțiunea de contrabandă. În ipoteza calificărilor corecte, unica pedeapsă posibilă a fi aplicată făptuitorilor era pedeapsa cu închisoare, cu executare în penitenciar, pe când în situația calificării doar potrivit normei incriminatorii de contrabandă, făptuitorii se alegeau cu pedepse cu suspendarea condiționată a executării, fie alte pedepse derizorii.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE