Sunt cuvinte filosofice, care nu-și pierd valoarea peste ani și ar putea fi folosite și astăzi pentru descrierea atât a proceselor din societate, cât și a relațiilor interumane. Sunt citate, care nu mai au relevanță odată cu schimbarea societății și scurgerea timpului. Folosirea ambelor tipuri relevă cine ești și în ce crezi.
Un lider politic eminent a postat pe blogul personal citatul: ”Când un rege face pe un singur ministru mai mare în regat, atunci pe acela îl cuprinde în rătăcirea sa trufia; din cauza acesteia el se satură de servit; atunci în inima sa încolţeşte dorinţa de a fi independent, şi datorită ei el caută să atenteze la viaţa regelui. (Tantrakhyayika,1,66.)”
În opinia mea, citatul este relevant unui sistem autoritar bazat pe putere monarhică (regală), nu pe principii democratice sau liberale; o persoană atașată profund libertății, care nu numai pentru public se consideră liberal și îi place libertatea, niciodată nu ar posta așa citat. Venit în politica mare direct de la ”marinat pătlăgele”, bazându-mă pe puținele cunoștințe teoretice (două instituții superioare de învățământ, două studii postuniversitare în domeniul relațiilor internaționale și administraţiei publice) și experiența practică de peste 20 de ani în serviciul public (inclusiv la nivel internațional), fără să mă bazez pe cunoștințe profunde juridice, căci nu le am, voi încerca să analizez succint esența mesajului ”regal”, remis publicului larg.
Citatul vizat este adresat unui ministru cu urările ”Bună dimineața, domnule ministru”. Analizând polemica de ultimul timp a liderului în cauză, unde predomină cuvintele ”l-am făcut”, ”i-am dat”, ”l-am adus”, reiese că dumnealui se consideră rege, lucru inadmisibil într-o formațiune liberală. Chiar și în democrația noastră fragilă, demnitarii de stat (miniștrii) sunt numiți de Parlament și servesc cetățenilor nu unei persoane. Postarea acestui citat pe blogul personal încă o dată demonstrează veridicitatea reformatorilor ”regatului” despre necesitatea schimbării ”regelui” autoproclamat (în formațiune este Președinte), care ne consideră pe toți sclavi sau robi personali sau ai situației în care ne aflăm. Poate greșesc?
Din citat reiese că doleanța ”regelui” este de a-l servi pe el personal, nu poporul, idealurile sau țara. Sunt convins, că atât ministrul vizat, cât și mulți alții, au servit mereu Republica Moldova și poporul ei cu devotament, inclusiv și în funcția de ministru al apărări. Greșeala ministrului și a colegilor lui poate e că nu au dorit să îndeplinească unele indicații ale ”regelui”, care ar putea fi calificate ca trafic de influență; că nu i-au acordat ”regelui” o medalie la timp; că s-au expus de multe ori contrar doleanțelor majestății sale. Poate, dar poate nu. Oricum orice rege dorește să fie servit cu umilință fără a gândi mult și fără opinii personale. Acest drept în palatul regal îl au doar favoriții. Ce ne dorim noi, să servim un ”rege” sau să construim un stat de drept și democratic? Decizia ne aparține.
Într-un stat democratic, ministrului, care a acceptat funcția , din start i se acordă și un vot de încredere în primirea deciziilor, o independență în acțiuni. Activitatea lui trebuie să fie în primul rând legală, să fie îndreptată spre atingerea scopurilor trasate în programul de guvernare, cât și programul Partidului ce la delegat. Aș fi recunoscător ”regelui” dacă ar publica, sau ar veni cu probe, nu cu suspiciuni, ce a încălcat ministrul vizat în activitatea sa. Poate a deviat de la cursul de integrare europeană? Poate a pledat pentru intrarea în CSI, contrar priorității trasate de aprofundare a relațiilor cu NATO? Poate a scindat imaginea instituției ce o conduce și a partidului prin alte fapte? Poate nu a susținut formațiunea politică în campaniile electorale? Poate că cauza de bază e că nu a făcut plecăciunile destul de adânci și nu a cântat ode destul de frumoase ”regelui” și curții sale?
Ministrul în cauză este învinuit în atentat la viața ”regelui”, învinuire foarte gravă. Grupul, din care face parte ministrul vizat a avut îndrăzneala să opteze pentru înnoirea și democratizarea activității în ”regat” realizată pe criterii de: ”comunicare eficientă și colegială în baza pluralismului de opinii într-un cadru de etică și corectitudine reciprocă; atragerea și promovarea resurselor umane valoroase în bază de meritocrație și competiție sănătoasă; renunțarea la autoritarism și promovarea unei democrații reale a procesului decizional.” Cum au îndrăznit ei să pună sub semnul întrebării existența divină a ”regelui”? Cum au putut să nu fie de acord cu planurile strategice de dezvoltare a regatului? Dacă aceste solicitări sunt ”atentat la viața regelui” și dreptul la libera exprimare îi revine doar ”regelui” și familiei sale, atunci cred că viața în formațiunea politică vizată, într-adevăr este ca într-un regat autoritar și nicidecum unul bazat pe principiile liberalismului. Atunci, sloganul ”regelui” (Sunt liberal și îmi place libertatea) este doar un truc ieftin pentru mulțime. Un slogan, care arată, că doar ”regele” are dreptul să fie liber și libertatea celorlalți este doar lungimea curmeiului permis de atotputernicul rege.
În încheiere, regii demult au plecat în istorie. Cei ce au mai rămas au o putere simbolică și nicidecum nu afectează viața și libertatea cetățenilor din regat. Cei ce se consideră REGI ar trebui să înțeleagă că timpul lor s-a dus. Oamenii nu mai sunt necărturari și nu mai doresc să fie tratați ca sclavi, robi sau proști. Oamenii pot alege grâul de neghină. Viața noastră de noi depinde, domnule ”rege” și stimați concetățeni liberi, nu de doleanțele curții regale.