VIP-ul acestei săptămâni creionează în diferite culori muzica noastră națională. Este cel care a dus faima țării în toate colțurile lumii prin incomparabila interpretare a muzicii populare. Este lăutarul nepereche al timpurilor noastre. Artist al Poporului, Cavaler al Ordinului Republicii, Nicolae Botgros este un geniu al muzicii, un virtuos al vioarei. Știe să îmbine perfect talentul și profesionalismul. Cunoscut ca dirijor și violonist de excepție, înzestrat cu o sensibilitate remarcabilă și o corectitudine de invidiat. La ora stabilită pentru interviu, Nicolae Botgros a ajuns bine dispus pentru a povesti despre surprizele muzicale ale orchestrei ”Lăutarii”, despre visul neâmplinit al artistului, despre cum își petrece timpul liber. Dacă vreți să aflați cum se implică maestrul în politică și dacă dorește să devină președintele țării vă îndemn să citiți acest interviu.
1. De ce surprize muzicale pot avea parte admiratorii orchestrei ”Lăutarii”? Ce proiecte culturale doriți să realizați până la sfârșitul anului 2009?
Anul acesta am început un proiect interesant pe care nimeni nu s-a mai gândit să-l facă. Un proiect pe care l-am gândit cu sufletul meu, cântând pe la nunți, pe la petreceri. Într-o oră nu reușim să vorbim, dar trebuie să aflați că viața de lăutari este foarte grea trecută prin nevoi, noroi, arșiță, ploi, frig, ninsori, cântat afară, dar interesantă. Având în vedere toate chinurile acestea am vrut ca anul acesta să aducem un omagiu acelor lăutari care nu mai sunt în viață. Astfel, am organizat un spectacol  de binefacere la 17 februarie, la sala palatului din Chișinău, iar din banii câștigați am făcut 10 monumente mari pentru ei. La Cahul am făcut un monument pentru marele violonist Gheorghe Zubco, de la care eu am cules folclor, pentru marea cântăreață Tamara Chițaniuc, pentru țambalagiul Platonov, pentru renumitul instrumentist, Ion Carai, pentru cel mai mare trompetist, Valeriu Hanganu, pentru Gheorghe Macarov, pentru marele maestru al fluierului Petre Zaharia, pentru Victor Postolache, Petrică Drăgan și Gheorghe Angheluș. Surpriza pe care o pregătim acum admiratorilor noștri este că vom înregistra un CD cu Benone Sinulescu, cu Margareta Clipa, cu Steliana Sima.
2. Aveți o colaborare foarte frumoasă cu Televiziunea Română. Ce emoții v-au copleșit atunci când ați mers pentru prima dată la emisiunea ”O dată-n viață”?
Bineînțeles, când am venit pentru prima dată la emisiune, aveam niște emoții extraordinare. Când am văzut toate problemele acestea sociale chiar am donat și noi bani. Cu timpul am înțeles că nu este numai o emisiune de divertisment, dar și una de mari emoții, fiindcă poporul trăiește acele momente care pot fi văzute la micile ecrane. Aș vrea să menționez că sunt copleșit de faptul că Elize Stan, producătorul emisiunii ”O dată-n viață”, împreună cu TV Română, a ales orchestra ”Lăutarii”. În fiecare emisiune primim mesaje la adresa noastră, adică această emisiune se datorează și orchestrei ”Lăutarii”. De fapt, eu așteptam acest contract cu televiziunea Română, de o viață. Este o onoare pentru noi să fim acolo în fiecare săptămână și, respectiv, pentru ei să ne aibă prezenți acolo. Vă dați seama cu câtă lume ne întâlnim acolo? De fapt, am lucrat cu cele mai mari personalități din România.  (n.r. - ”O dată-n viață” este o emisiune-concurs difuzată la TVR1, în fiecare zi de vineri, unde 3 personalități luptă pentru a face o donație de bani pentru 3 familii social dezavantajate).  
3. Care este visul neâmplinit al artistului emerit al R. Moldova, Nicolae Botgros?
Visul meu este să realizez și eu o emisiune ca cea din România, ”O dată-n viață”, deoarece sufăr pentru fiecare om din această țară, care nu are ce mânca sau nu are părinți și este nevoit să cerșească. Avem foarte multe cazuri care necesită ajutor. Dacă aș fi eu președintele acestei țări, sunt sigur că aș rezolva aceste probleme în câteva săptămâni. Sunt sigur că nu este greu a reface situația unei țări precum e Moldova, o țară mică cu oameni muncitori, cuminți. Cu ei poți să răstorni toți munții din lume, pentru că știu să muncească. Am putea avea o țară frumoasă, cultă, toată lumea ar trăi bine. Visez la o viață frumoasă, la un viitor pentru cetățenii țării mele, pentru că niciodată nu am trăit bine și atunci când merg peste hotare și văd situația mai bună a celor de acolo, mă întreb, când va fi și la noi la fel?
4. Câți kilometri ar putea avea un drum, creat din toate florile primite până acum în dar la concerte?
Nu știu cât ar fi de lung drumul, dar sunt sigur că ar reveni câte o floare la fiecare dintre cei 24 mln de români. Am primit atâtea flori în viața mea, dar cea mai bună amintire sunt aplauzele. Aceasta este cea mai scumpă floare pentru mine. Cred că datorez și eu milioanelor de oameni care mă aplaudă câte o floare. Dacă e să măsurăm câți km ar avea un drum presărat cu florile oferite la concertele mele, atunci cred că ar ajunge dincolo de Siberia.
5. Dumitru Fărcaş a spus într-un interviu pentru presa românească că: "Botgros este rău de bun!". Dvs. cum v-ați putea caracteriza?
Foarte corectă această afirmație și nimeni n-a spus-o atât de bine ca D. Fărcaș, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Mai bine decât Dumitru Fărcaș, mai bine decât Sofia Vicoveanca, decât Gheorghe Zamfir, decât familia Dolănescu, decât Elize Stan nu mă poate caracteriza nimeni. Mi-ar fi greu să mă caracterizez eu, să spun că sunt rău de bun, dar într-adevăr eu sunt rău, exigent fiind că așa m-a făcut viața. Dacă ea ar fi mai bună, mai corectă cu mine, ar merge totul strună așa cum vreau eu, n-aș avea pentru ce să fiu exigent. Dar acum când ducem lipsă de atâtea lucruri nu pot să fiu mai lăsător, nu suport oamenii care lasă lucrurile de azi pe mâine. Eu sunt omul care este întotdeauna la oră, care își respectă promisiunile. Mulți au învățat de la Botgros să fie mai punctuali pentru că nici cei de la TVR nu au fost prea punctuali, doar după ce am venit eu cu formația „Lăutarii” le-am arătat ce înseamnă acest lucru. Vă invit să veniți pentru a vedea cum se fac repetițiile acolo, dacă am spus că la ora 4:00 avem repetiție la ora 4:00 se cântă. Dacă am spus la 10:00, atunci la 10:00, fără excepție. Sunt exigent și așa voi fi.     
6. Maestre Nicolae Botgros, susțineți o varietate de concerte. Cum vă recuperați după spectacolele care durează 5-6 ore?
Îmi vine greu să mă recuperez. Chiar ultimul spectacol pe care l-am avut la sala Palatului din București, pe 26 februarie,  a durat exact 6 ore. Vă imaginați, 6 ore am stat în picioare, bineînțeles că după un astfel de concert mi se ia vocea pe fonul nervilor pentru că și fiecare nerv lucrează. La concertul meu de omagiere au fost prezenți 48 de cântăreți și vreo 10 instrumentiști și eu trebuia să țin minte piesele, tonalitățile lor, să fac corect trecerea dintr-un cântec în altul. Durează și patru și cinci zile ca să-mi refac vocea. Obosesc deoarece eu cânt tot timpul, tot ce dirijez, tot ce cântă interpretul. Dacă nu cânt cu vocea pierd ordinea dirijatului. După un asemenea concert mi se întâmplă niște lucruri ciudate de parcă aș fi sub efectul medicamentelor anestezice, de aceea uneori necesit chiar și o spitalizare.
7. ”Puterea artistului e mai presus de puterea politică” ați menționat într-un interviu. Cum vă implicați Dvs. în politica de la noi?
Niciodată nu m-am implicat în politică, pentru că arta este mai presus decât politica. Niciodată cântecul nostru nu ne-a trădat, versul făcut de orice om este făcut cu sufletul. Muzica va rămâne vie întotdeauna. Politica, însă, presupune cu totul altceva. Pe politicieni nu-i interesează oamenii simpli, pentru că se întâmplă să cânt des la recepții și văd ce se întâmplă acolo. Aud ce discută ei. În loc să discute despre faptul că trebuie să mai ajute pe cineva care nu are bani, să facă vreo donație sau alte lucruri utile pentru societate, ei discută cu totul altceva. Muzica populară este sfântă. Nu a dus niciodată la lucruri murdare cum se întâmplă în politică. Dacă aș candida eu la postul de președinte al R. Moldova, vă dați seama, s-a terminat cu muzica, cu ”Lăutarii”, ce fac spectatorii noștri, fanii noștri. Însă, vă asigur, succesul meu de a fi președinte ar fi cu mult mai mare decât a celor care sunt acum. Aș vrea să le spun politicienilor că nu vreau să le iau scaunul niciodată, dar știu sigur că ei ar da toate milioanele să aibă măcar o dată succesul pe care-l are Botgros.   
8. Dacă ați fi politician care ar fi primele acțiuni pe care le-ați întreprinde în apărarea copiilor, ale căror părinți sunt plecați peste hotare?
Primesc zilnic foarte multe scrisori de la mulți copii, părinți din familii social vulnerabile pentru a le acorda ajutor și îi ajut desigur cât putem. Dar dacă aș fi un președinte aș veni în fața poporului și le-aș spune că am nevoie de 10 milioane de dolari pentru familia mea să fie bogați toți, restul îi voi administra pentru cetățenii acestei țări pentru că este de unde. Din restul milioanelor aș face o țară verde, plină de dolari. Păcat de oamenii care cresc într-o țară care nu știe cum se trăiește cu adevărat. Dacă s-ar face toate lucrurile spuse de mine cred că nimeni nu ar pleca de aici, chiar și eu aș lucra zi de zi în țara mea. Nimeni nu ar duce dorul de părinți și nici dorul de copii. Eu nu știu o țară care să plângă atâta după copiii sau părinții lor, cum plânge țara noastră și, vă spun sincer, încă mai au de plâns mult pentru că finalul rezolvării problemelor nu se vede.  
9. Cum își petrece timpul liber maestrul care a străbătut toate continentele lumii cu muzica sa frumoasă?
Îmi vine greu să spun că petrec timp liber, pentru că am foarte puțin, chiar nici nu-l prefer. Mai mult de 5 zile nu pot să stau fără să cânt. Nu pot exista fără instrumentul meu de suflet. Trebuie mereu să-l am cu mine, totuși nu pot să cânt în hotel sau în locurile în care mă odihnesc. Îmi amintesc că am plecat o dată pentru 10 zile la odihnă în România și nu am rezistat. I-am sunat prietenului meu și l-am rugat să-mi aducă o vioară. Chiar și atunci când am fost spitalizat pentru 10 zile aveam alături vioara și mai cântam câte o dată vreo 2-3 note, dar e imposibil să las instrumentul.  
10. De ce rămâneți fidel scenei de acasă, dacă aveți propuneri de a activa și a vă stabili în România?  
Niciodată nu am avut un asemenea gând, adică să plec din țara unde m-am născut. Am avut atâtea oferte în SUA, Danemarca, Italia, România, dar să plec din țara mea, niciodată. Sunt cetățean de onoare al or. Bârlad, România, în care mi s-a oferit un lot de pământ pentru a face o școală muzicală care-mi va purta numele. Numele Nicolae Botgros este solicitat și pentru o școală din Suceava, autoritățile de acolo așteaptă un răspuns de la mine până la Revelion, astfel încât în primăvară să înceapă lucrările pentru această școală. La noi, Ministerul Culturii nu susține artiști. Nu are nici o responsabilitate pentru oamenii de artă, de aceea mă cert cu ei, dar nu vreau să plec. Trebuie să știți că rămân fidel acestei țări și fidel poporului în care am crescut.
11. V-ați dorit ca fiul Corneliu să urmeze aceeași profesie ca și Dvs., sau vă gândeați la altceva? Dar nepotul Cristi ce profesie doriți să urmeze?
Întotdeauna mă gândeam dacă tata mi-a dat o meserie bună din care se poate de câștigat o bucată de pâine, să dau și eu feciorului pentru ca să nu spună că tata este egoist. Astfel, pe la vârsta de 7 ani, i-am pus vioara în mână și am început să lucrăm. A fost greu până în clasa a 6-a, dar de atunci s-a îndrăgostit de acest instrument și a început să facă muzică populară. Este adevărată afirmația: „surcica nu sare departe de trunchi” și m-am bucurat că fiul meu, Cornel muncește lângă mine în orchestră și mă ajută când am nevoie. Am marea speranță că nepoțelul Cristi va avea mai mare succes decât noi. A ales să meargă pe aceeași cale, fiindcă se află în compania unor oameni foarte talentați, Galina Buinovschi, căreia îi mulțumesc pe această cale. Este o profesoară deosebită, unica care face minuni împreună cu el.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE