La început a fost soarele, luna şi pământul (FOTO)

La început a fost soarele, luna şi pământul. La început a fost India. De fiecare dată când revin dintr-o călătorie îmi dau seama că lumea a început acolo. E mai altfel, mai deosebită, mai nu ştiu cum. Sumarizez toate amintirile frumoase culese de pe pavajele răsăritului şi apusului de soare şi-mi dau seama că acolo e mai minunat. De ce oare? Poate pentru faptul că ei sunt împărţiţi în 27 de state, fiecare având legislativul său. Dispun de un Parlament central care îşi ţine lucrările în Delhi şi este compus din 520 de deputaţi. Alegerile locale au loc o dată la trei ani, cele centrale o dată la cinci ani.

Poate pentru faptul că au peste 30 de limbi oficiale, fiecare stat având o limbă sau mai multe diferite de celelalte. Spre exemplu: Calculta-limba bengali; Assam- assameme; Punjabi-punjabi, hindi; Kerala-madsas, tamil etc. A doua limba oficială fiind în mod obligatoriu limba engleză - un ecou al coloniilor engleze.

Mi-am dat seama că la 1.130 miliarde de locuitori revin doar 7 partide. În Moldova pe cap de locuitor - câte 1,5. Dar n-au scăpat nici ei de Partidul Comunist. Statul Kerala pe care l-am vizitat l-am găsit foarte exotic. Atâta verdeaţă, atâtea fructe şi atâta lume sălbatică nu am mai văzut nicăieri. Dar am găsit aici cele mai multe seceri şi ciocane spânzurate pe pereţi. Este unul din cele 27 de state unde a câştigat Partidul Comunist. I-am întrebat cu ochii miraţi până la ceafă ce fel de oameni sunt comuniştii lor şi mi-au răspuns: suntem comunişti democraţi. Am înţeles mai târziu că partidul cu cea mai mare susţinere în India este partidul condus de Sofia Gandi – Kongress. E bazat pe principii democratice şi deţine puterea în stat în proporţie de 80%. Am auzit povestea întreagă a Familiei Gandi şi lupta pe care a dus-o mama şi fiul ei pentru integritatea Indiei.

Am văzut oameni săraci, dar fericiţi. Săraci pentru noi, deoarece ei nu cred la fel ca mine. Oamenii sunt calmi, împliniţi, mereu cu zâmbete pe faţă şi cu o nesecată plecare spre credinţă. Am îngenuncheat împreună cu ei la răsăritul soarelui, acolo unde el îşi are cu adevărat casa lui. Strâmtoarea Kanyakumari este unicul loc în lume unde soarele răsare şi apune în acelaşi loc şi unde Oceanul Indian, marea Arabică şi golful Bengalic se unesc într-un unghi magic. Bucuria primelor raze m-a şocat până la lacrimi. Mi-am dat seama că noi nu preţuim unele momente simple, dar atât de profunde pentru viaţă.

Am înţeles că dragostea costă bani. Nu poţi iubi pe oricine doar pe cel care te merită. Şi neapărat în dependenţă de buzunarul de aur, care se agoniseşte, câte odată, o viaţă întreagă. Clasamentul castelor este foarte simţit şi nu întotdeauna poţi conta pe o relaţie pură.

Am învăţat că totul ne este dat cu măsură. Avem căi cărora trebuie să le dăm o destinaţie. Avem nopţi pe care trebuie să le visăm frumos. Am hotărât să nu mai cer niciodată nimic şi să ştiu că există călătorii care nu dau vieţii nici o destinaţie. Am ajuns la hotarul cunoaşterii. Am ajuns în India. Dar voi?!