Încotro se îndreaptă R. Moldova după nealegerea preşedintelui? Praful ridicat de zvârcolirile PCRM mai stăruie încă în atmosfera politică de la noi. Totuşi, la o privire atentă, lucrurile se văd deja cu ochiul liber, scrie Petru Bogatu pentru radio Vocea Basarabiei.
1. Nu încape îndoială că, în urma refuzului previzibil al deputaţilor comunişti de a-l vota pe Marian Lupu, se induce o anumită stare de incertitudine şi lipsă de predictabilitate. Problema fundamentală a puterii într-o atare situaţie este aceea a stabilităţii politice în condiţiile în care alegerile anticipate se întrezăresc acum la orizont, chit că acesta pare deocamdată destul de îndepărtat.
Pentru a profita de răgazul pe care îl are până la un nou scrutin, pentru a-şi atinge obiectivele propuse, pentru a-şi onora angajamentele luate şi a-şi asigura astfel sprijinul popular, AIE trebuie să spulbere senzaţia de efemeritate a actualei guvernări.
2. S-a văzut o dată în plus că opoziţia nu are nevoie nici de dialog şi nici de compromisuri. Degeaba Marian Lupu a căutat să-i ia pe comunişti cu zăhărelul.
PCRM ar fi refuzat orice i s-ar fi propus. Cu excepţia puterii, desigur. Şi cum aceasta nu-i va fi adusă pe tavă, nucleul talibanilor format din Mark Tkaciuk, Grigori Petrenco şi alţii îşi propune să aţâţe cu mâinile liderului său, Vladimir Voronin, un nou „război pentru apărarea patriei". În focul lui urmează să fie mistuite toate elementele moderate din partid pentru a conserva ulterior PCRM sub forma unei formaţiuni radicale, agresive şi, în esenţa ei, extremiste, cu Iurie Munteanu, probabil, în frunte sau cu un alt lider, pe care speră să-l identifice pe parcurs.
3. Cel mai jalnic în toată această poveste a părut să fie Vladimir Voronin. Nefiind civilizat, el îşi permite acum şi luxul de a nu fi inteligent. Confruntat cu o frondă pe faţă, a recurs la o găinărie nedemnă de vârsta lui onorabilă. A început plenara doar cu o oră înainte de şedinţa Parlamentului pentru ca oponenţii lui să nu aibă timp să-şi impună poziţia. Descumpănit în faţa camerelor de luat vederi, liderul comunist a bâiguit ceva fără noimă, dându-ne la toţi o nouă întâlnire la viitoarele alegeri.
4. Deşi fioros încă pe din afară, comunismul pare neputincios pe dinăuntru. Animal politic eminamente carnivor, Voronin creează astăzi impresia unui vegetarian de nevoie. Pofta-i mare, bineînţeles. Atâta doar că, odată cu pierderea puterii, i-au căzut şi dinţii. Comunismul, de bună seamă, nu are faţă umană, ci doar măsele stricate.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE