Prea mult mi-am destrămat gândul asupra acestui subiect şi încercam de câteva zile să-l încorsetez într-un articol pentru a vă spune despre toamnele care ne pasc în fiecare an şi ca multe altele ne mint cu atâta blândeţe. Fiecare din noi aşteaptă acest anotimp pentru a se îmbrăca în Bacovia sau a se aşterne comod în ploaia necontenită a frunzelor ei întru reculegerea sa din vâltoarea nesimţită a curgerii vremii.
Săptămâna trecută, am fost martorii unui fenomen natural numerologic, unde am urmărit aşezarea într-un şir a două cifre care au extaziat omenirea 09.09.09. Multă lume a contat în această zi să–şi scrie planurile de viitor, să înceapă lucruri noi sau şi mai încurajabil a fost faptul să-şi pună verdictul în faţa ofiţerului de stare civilă. Priveam imaginile de la televizor şi mă bucuram pentru cele 23 de perechi adunate în unul din megacentrele comerciale din Chişinău, unde în unison și-au strigat (ţipat) unul altuia magicul şi hotărâtorul cuvânt „Da”. Atâtea flori le-au acoperit calea şi atâtea ceruri de baloane a nins peste ei. Şi eu la rândul meu, (pentru că sunt om viu) am trepidat sufleteşte împreună cu ei, încercând să-mi ostoiesc bătăile de inimă să nu-mi sară din piept de teama ca nu cumva unul să se răzgândească.
Dar iluziile abia încep după ce te trezeşti cu ştampila în paşaport şi cu atâtea întrebări la care nu prea găseşti răspunsuri. Pe când eram studentă la filologie, am umblat două veri cu o geantă de hârtii şi un casetofon sub braţ culegând folclor pentru lucrarea mea de licenţă. Multă lume mi-a dat sfaturi, dar pe toate (poate din cauza tinereţii) le-am cam dat în dosul foilor. Acum când recitesc preţioasele idei scrise ca o dictare la îndemnul unor oameni simpli şi muncitori, le netezesc şi dezdoi fiecare filă în speranţa ca ele să-i ajute pe cei care ar vrea să meargă cu un pas înaintea timpului.
Există în folclor tot felul de credinţe despre care se spune că te pot păzi de un însoţitor rău sau incomod. Spre exemplu: Bărbaţii cât şi femeile cu păr creţ de la natură sunt foarte mincinoşi, cei cu fruntea lată sunt deştepţi, iar cei cu sprâncenele îmbinate sau cu ochii mici şi băgaţi în fundul capului pot deochea uşor. Bărbatul cu două vârtejuri în cap va avea două cununii, iar cel care are o aluniţă cu păr sau cu loburile urechilor lipite vor ajunge oameni mari în viaţă sau vor fi norocoşi. Dacă doreşti să eviţi un bărbat prost fereşte-te de cel cu fruntea cât palma sau când părul îi creşte din frunte.
Sunt o sumedenie de sfaturi culese din popor care se referă la asemenea caracteristici, dar cine se mai uită la ele. Un sondaj citit într-o revistă spune că femeile astăzi sunt mai puţin romantice, mult mai important este cardul bancar al celuia cu care te cuplezi şi foarte uşor îşi îndreaptă iubirea la comandă. Un alt lucru la modă a devenit cuplu „ar putea să-i fie fiică, ar putea să-i fie fiu”. Şi din nou ne spunem că viaţa e paradoxală. Lumea din anumite considerente a bătut în cuie un principiu că bărbatul trebuie să fie mai mare ca soţia. Fie şi aşa, dar atunci când dragostea tinerii neveste se limitează doar la diamantul cu megacarate, nu prea cred că ar trebui să ne încorporăm în nişte limite: 60-90-60, picioare lungi, buze mari şi moi ş.a.m.d.
Cine astăzi nu a auzit de siropoasele romane de serviciu. El – cineva, ea – abia de-i observi materia cenuşie. Or, pentru unii femeia a devenit un bun de consum. Mulţi se avântă în căsătorie pentru a se desfăta în dragoste, iar altele o fac invers „de ce să mă căsătoresc şi să fac nefericit un singur bărbat, când pot să stau singură şi să fac nefericiţi o mie”, spune Carrie Snow. Toate au o limită. Dragostea e în afara oricăror legi.
Mă reântorc la toamnele noastre cu nunţi bogate şi nuntaşi fericiţi. Mă reântorc la Eva, cea care l-a ademenit pe Adam şi tare mult mi-aş dori să uit de mere şi de şerpi, de viaţă după moarte şi raiul mult visat. Aş vrea să iubim o singură dată în viaţă. O singură dată să plângem pentru floarea din păr, o singură dată să facem bilanţul marii noastre iubiri. Iar atunci când peste noi vor veni alte iubiri, să fie doar una cea mai preţuită, cea mai aşteptată, cea mai adorată, cea mai mare iubire din tot raiul pământesc. Iluziile nu au sfârşit. Dar atâta foame duc după ele. Cred că această toamnă va fi o excepţie. Cine ştie?!