Filat, Lupu şi Ghimpu nu vor avea încotro şi cu toate înţepăturile din campanie pe care şi le-au adresat reciproc vor trebui să rămână în coaliţie pentru a conduce o ţară măcinată de sărăcie, ciuntită de ruşi prin Transnistria şi trasă când de partea ruşilor când de partea Europei, când atinsă de naţionalism.
Din perspectiva României şi a Europei se pare că forţele democrate au câştigat pentru că cele trei partide, PLD, PDM şi PL vor deţine majoritatea ce le va permite să numească guvernul, preşedintele parlamentului şi preşedintele țării.
În viziunea comentatorilor specializaţi pe realităţile de la Chişinău, Vlad Filat, reprezentantul unui partid înfiinţat abia în 2007, şi actual prim-ministru, recunoscut ca un politician extrem de pragmatic, va continua să conducă şi guvernul de după aceste alegeri dacă va reuşi să menţină alianţa celor trei funcţională.
Marian Lupu, desprins de comuniştii lui Voronin cunoscut ca o persoană cu orientare prorusă, dacă avem în vedere declaraţiile lui de-a lungul vremii va conduce țara în calitate de preşedinte chiar dacă partidul său se va învârti în jurul a 15 procente.
Lui Ghimpu îi va reveni funcţia de preşedinte al Parlamentului, funcţie de care va depinde în mare parte politica Guvernului. Deşi lucrurile par simple, se pare că ele se vor complica destul de mult dacă am în vedere că o configuraţie ca aceasta nu va fi pe placul Rusiei obişnuită cu Voronin pe post de factotum.
În structurarea funcţiilor principale din stat practic un rol foarte mare îl va avea partidul lui Marian Lupu, care va fi cel care va înclina balanţa în favoarea comuniştilor sau a forţelor democrate şi probabil de aceea i s-a promis cea mai înaltă funcţie în stat, cea de preşedinte al R. Moldova.
Dacă în sfârşit Moldova se va aşeza pe propriul său făgaş, şi este greu de crezut datorită poziţiei sale geografice ce trezeşte tot felul de interese, am putea asista în câţiva ani la o reîntregire, în sensul că Transnistria se va reîntoarce de unde a plecat chiar dacă poate cu un statut mai special care va ţine de autonomie.
O reîntoarcere totală a Transnistriei nu cred că mai este posibilă având în vedere că în aproape 20 de ani a devenit un fel de enclavă în care banditismul a înflorit la braţ cu instaurarea legii bunului plac.
Important este ca începând din acest an Moldovei să-i fie un pic mai bine, iar noile oficialităţi care se vor instaura să realizeze că politica nu se face doar la Chişinău ci în toate satele sărace dintre Prut şi Nistru în care locuiesc de regulă români năpăstuiţi pentru care Siberia nu este doar o fostă regiune a URSS.