Republica Moldova se apropie de o limită financiară în care protecția socială, devenită indispensabilă în anii de criză, riscă să fie tot mai greu de susținut din resursele bugetare disponibile. Din fiecare 100 de lei încasați la bugetul de stat, 66 de lei sunt direcționați către salarii, pensii și ajutoare sociale, în timp ce statul continuă să se împrumute la dobânzi ridicate pentru a-și acoperi cheltuielile. Economistul Dumitru Vicol atrage atenția că problema nu este doar deficitul bugetar, ci dezechilibrul structural dintre veniturile statului și angajamentele pe care acesta și le-a asumat față de populație.
Expertul compară situația Republicii Moldova cu cea din Uniunea Europeană și Balcanii de Vest, unde ponderea cheltuielilor sociale în totalul veniturilor este de aproximativ 58%, respectiv 57%. În Republica Moldova, indicatorul a ajuns la 66%, plasând țara printre statele cu cele mai mari ponderi ale cheltuielilor sociale raportate la veniturile bugetare.
Vicol explică faptul că această situație este rezultatul unor ani în care autoritățile au fost nevoite să intervină pentru a proteja populația de șocuri economice succesive: pandemia, războiul din Ucraina, criza refugiaților, scumpirea gazelor și inflația care s-a apropiat de 30%.
Statul a compensat facturile la energie, a majorat pensiile și salariile și a oferit sprijin familiilor vulnerabile. Măsurile au fost justificate în condițiile respective, însă economistul observă că intervențiile concepute inițial pentru perioade de criză au devenit angajamente permanente, care apasă tot mai mult asupra bugetului.
Datoria publică devine tot mai scumpă: împrumuturi pe un an cu dobânzi de peste 14%
Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte evidențiate de Dumitru Vicol este modul în care Republica Moldova își finanțează deficitul. În timp ce alte state se împrumută pe perioade de 10, 20 sau chiar 30 de ani, statul moldovean depinde în mare măsură de împrumuturi pe termen scurt, ceea ce îl obligă să refinanțeze constant datoriile la dobânzile existente pe piață.
Potrivit expertului, aproximativ 93% dintre valorile mobiliare de stat emise pe piața internă au scadențe de cel mult un an, iar trei sferturi din datoria internă trebuie rambursate în următoarele 12 luni.
Costul acestei dependențe a devenit tot mai vizibil. La 17 noiembrie, statul s-a împrumutat pentru un an la o dobândă de 14,09%. Nivelul ridicat este influențat de inflație, politica monetară a Băncii Naționale și deficitele bugetare menținute ani la rând peste nivelul considerat sustenabil, de 2,5–3% din PIB.
Consecințele se reflectă direct în buget. Cheltuielile pentru dobânzile aferente datoriei publice sunt estimate să crească de la 4,4 miliarde de lei în 2025 la 8,4 miliarde de lei în proiectul bugetului pentru 2027.
Cu alte cuvinte, statul va trebui să aloce aproape de două ori mai mulți bani doar pentru plata dobânzilor. Aceste resurse nu construiesc drumuri, nu modernizează spitale și nu majorează pensii, ci acoperă costul banilor împrumutați anterior.
Moldova cheltuiește mai puțin decât UE, dar încasează mult mai puțin
Dumitru Vicol atrage atenția că problema finanțelor publice nu trebuie redusă la ideea că Republica Moldova cheltuiește prea mult pentru populație.
Raportate la PIB, salariile, pensiile și ajutoarele sociale reprezintă aproximativ 23,5% în Republica Moldova, comparativ cu media de 26,7% în Uniunea Europeană.
Diferența majoră apare însă la capitolul veniturilor bugetare. Republica Moldova colectează aproximativ 35,5% din PIB, în timp ce media europeană ajunge la 46,3%.
Prin urmare, dezechilibrul nu vine neapărat din faptul că statul oferă un nivel exagerat de protecție socială, ci din capacitatea redusă de a genera venituri suficiente pentru a susține aceste angajamente.
Această realitate explică și presiunea Guvernului pentru creșterea veniturilor bugetare. Fără o bază mai solidă de încasări, menținerea actualului nivel de cheltuieli sociale va continua să depindă de împrumuturi.
Deficitul poate fi redus pe hârtie, dar economia poate plăti prețul
Expertul avertizează și asupra unei alte probleme: reducerea deficitului bugetar nu înseamnă automat îmbunătățirea sănătății economiei.
Un deficit mai mic poate fi obținut inclusiv prin neexecutarea investițiilor publice. Însă această soluție riscă să producă efecte negative pe termen lung: infrastructură insuficient dezvoltată, investiții amânate, creștere economică mai lentă și, implicit, venituri bugetare mai mici în anii următori.
Vicol invocă observațiile Fondului Monetar Internațional privind subexecutarea cronică a investițiilor publice în Republica Moldova.
Astfel, statul riscă să intre într-un cerc vicios: pentru a reduce deficitul, limitează investițiile, dar tocmai lipsa investițiilor afectează dezvoltarea economică și capacitatea viitoare de colectare a veniturilor.
Cheltuielile sociale au rămas la niveluri ridicate după crize
Datele prezentate de Dumitru Vicol arată că ponderea cheltuielilor sociale în veniturile bugetare a trecut prin mai multe etape în ultimii ani.
După pandemia de COVID-19, indicatorul a coborât de la 67 de lei din fiecare 100 încasați în 2020 la 61 de lei în 2021. Însă după criza energetică și inflaționistă din 2022, acesta a crescut din nou, de la 60 la 66 de lei și s-a menținut la acest nivel.
Comparația regională este relevantă. În Uniunea Europeană, doar Polonia ar avea o pondere mai mare, în timp ce România se află la un nivel similar. Ambele țări se confruntă, de asemenea, cu deficite bugetare ridicate. În Balcanii de Vest, Serbia, Albania și Muntenegru înregistrează ponderi de aproximativ 56–57%.
Pentru Republica Moldova, problema este că acest nivel ridicat de angajamente sociale trebuie susținut de o economie și de venituri publice considerabil mai mici decât cele din statele europene dezvoltate.
Bugetul pentru 2027 promite o corecție, dar presiunea rămâne
În opinia economistului, majorarea salariilor și pensiilor este o solicitare firească, mai ales după anii în care inflația a afectat puterea de cumpărare a populației. Totuși, promisiunile suplimentare trebuie raportate la capacitatea reală a statului de a le finanța.
Cu 66 de lei din fiecare 100 deja direcționați către salarii, pensii și ajutoare sociale, precum și cu împrumuturi contractate la dobânzi de peste 14%, orice angajament bugetar suplimentar riscă să fie acoperit prin noi datorii.
Iar aceste datorii vor trebui achitate ulterior din impozitele și taxele contribuabililor sau prin alte măsuri care pot alimenta presiunile inflaționiste.
Un semnal de corecție apare în proiectul bugetului pentru 2027. Potrivit datelor prezentate de Vicol, ponderea cheltuielilor sociale în veniturile bugetare ar urma să scadă de la 66 la 63 de lei pentru fiecare 100 de lei încasați, iar deficitul bugetar ar urma să fie redus de la nivelurile actuale la 4,8% din PIB.
Direcția este una de consolidare fiscală, însă rămâne de văzut dacă autoritățile vor reuși să reducă dezechilibrele fără să sacrifice investițiile publice și fără să transfere povara ajustărilor asupra populației.


