Eşecul referendumului nu a fost doar un “duş rece”, dar a şi adus un “as” în plus în mâinile opoziţiei parlamentare. Mingea se află acum pe terenul partidelor de la guvernare şi acestea nu mai au “vieţi de rezervă”. Orice greşeală poate fi fatală şi preţul este guvernarea, cu toate consecinţele pierderii “găinii” care aduce ouă de aur şi a “umbrelei” care apără de ploile reci aduse de organele de control.
Experţii sunt persoanele care astăzi pot explica de ce nu s-au împlinit prognozele date de ei însăşi ieri. Aceasta este definiţia experţilor în politică care este cel mai des utilizată astăzi. “Ploaia” de comentarii post referendum a acoperit tot spectrul de la aberante, de tipul „am avut încredere în presă şi sondajele, ei sunt devină”, până la sfaturi “de un milion de dolari.
Cert este că toţi sunt de părerea că alianţa trebuie să se mişte repede. Acum este cazul când este mai bine să fie întreprinse măsuri chiar şi mai târziu decât niciodată. Aceasta se referă cel mai mult la partidele, adepţii cărora, potrivit exit pool-ului executat în Chişinău, s-au plasat sub nivelul de 2%-3%. Comparativ cu partidele cu adepţi la cote de 15%, 30% sau 45%, cote sub pragul de trecere în Parlament sunt un adevărat vot de blam. Şi băgatul capului “în nisip” nu este o soluţie în acest caz.
În acelaşi timp, experţii afirmă că partidele, îmbătate de sondaje, care s-au grăbit să facă import de imagine pentru liderii săi au cam dat-o în bară. Apropierea logoului sau numelui de VOTEAZĂ, gândit la început drept o componentă a campaniei prezidenţiale, le-a cam jucat fiesta, lăsând în minţele oamenilor întrebarea „dacă nu a trecut referendumul, înseamnă că oamenii nu au votat pentru partid/persoană?”
În aceste condiţii par logice întrebările adresate de una din echipele de ziarişti de peste hotare privind existenţa “băncii de rezervă” în cursa pentru preşedinţia Republicii Moldova. Examinând partidele parlamentare şi lista personalităţilor poţi ajunge la concluzia că în Republica Moldova nu există o inflaţie de candidaţi la preşedinţie.
Fără a turna apă la moara cuiva, afirmăm din start că nu negăm şansele celor doi candidaţi, care şi-au declarat deschis ambiţiile de a ajunge în fotoliul preşedintelui R.Moldova, Marian Lupu, liderul PD şi Vlad Filat, liderul PLDM.
Cine sunt cei de pe banca de rezervă?
1. Posibil Alexandru Tănas, unul din liderii PLDM. O persoană energică, fără umbre pe reputaţie, lăsate de scandaluri de corupţie sau contrabandă. Însă, acest „calapod” al unui politician modern are ambiţii de Primar General al capitalei şi, în plus, nu ar dori să concureze cu liderul incontestabil al partidului, tăind astfel cracul pe care şede.
2. Posibil Nicolae Ciornii, om de afaceri prosper, cu o practică vastă de administrare a unor structuri complexe şi cu un bagaj de relaţii internaţionale economice şi politice de invidiat. Însă, chiar dacă şi-a anunţat ambiţiile politice, până la urmă a preferat să nu iasă din domeniul afacerilor, anunţând intenţia nobilă de a contribui la relansarea economiei naţionale prin lansarea unui fond investiţional.
3. Posibil Alexandru Oleinic, unul din liderii AMN. Un tehnocrat cu o carieră cu o ascensiune stabilă şi o experienţă vastă în administrarea unor companii mari, care în doar câteva luni a reuşit să “descopere” potenţialul neexplorat al domeniului IT din Moldova şi promoveze pe plan internaţional acest domeniu cu unele dintre cele mai mari perspective pentru relansarea economiei naţionale. În plus deţine şi o practică de lupte politice continue pe parcursul a opt ani, fiind unul din cei mai longevivi legislatori. Însă, se pare că funcţia pe care o are Oleinic îl aranjează, pentru că de un an am auzit doar declaraţii ce ţin exclusiv de domeniul în care activează şi nici o aluzie la reîntoarcerea în “politica mare”.
4. Posibil Dorin Chirtoacă, unul din liderii PL. Un tânăr, energia căruia nu a secat, chiar dacă a rămas dezamăgit de colegii din primărie pe care trebuie, de multe ori, săi împingă cu şuturi pentru a obţine un rezultat. Însă, vârsta nu-i permite să aducă un iz european în fotoliul “împăengenit”.
5. Posibil, Valeriu Cosarciuc, la fel, unul din liderii AMN. Ex-vicepremierul care a administrat domeniul energetic şi industrial şi care a fot unul dintre persoanele care a încetinit degradarea acestuia. În acest an Cosarciuc a avut de confruntat două cumpene, prima – o nouă criză a vinului, care, cel puţin în presă, s-a epuizat, şi a doua – reluarea exporturilor de fructe în Federaţia Rusă. Însă, Cosarciuc conduce un domeniu total nepopular, în care gradul de nemulţumire capătă cote maxime anume toamna, când agricultorii nu-şi pot vinde marfa şi primăvara, când cei din agricultură umblă cu mâna întinsă în căutarea finanţării, indiferent de eforturile depuse pentru a-i face mai fericiţi.
Poate că lista ar fi putea fi continuată, dar cei care se pot regăsi de pe ea nu se pot bucura de o prezenţă permanentă în vizorul opiniei publice. Cert este că, opoziţia nu mai are dreptul la experimente, chiar dacă preţul acestora este “doar” de câteva zeci de milioane de lei. În aceste condiţii, doar existenţa unor multiple variante de rezervă le vor permite să câştige cursa pentru “tron”.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE