Delimitarea minimului de existenţă pe medii de reşedinţă relevă diferenţe semnificative, cea mai mare valoare fiind înregistrată pentru populaţia din oraşe mari (mun. Chişinău şi Bălţi) – 2013,5 lei sau cu 14,1% mai mult comparativ cu minimul de existenţă pentru alte oraşe – 1764,8 lei şi cu 16,8% mai mult comparativ cu mediul rural – 1723,4 lei.
 
Mărimea minimului de existenţă pe medii de reşedinţă este determinată de ponderea coşului alimentar, care variază nu doar în dependenţă de semestru, dar şi de criteriul de dezagregare în profil teritorial.
 
Pe categorii de populaţie, valoarea maximă a minimului de existenţă revine populaţiei în vârstă aptă de muncă – 1914,7 lei şi în special bărbaţilor – 2076,9 lei. Cea mai mare valoare a minimului de existenţă a fost înregistrată în semestrul II pentru bărbaţi în vârstă aptă de muncă din oraşele mari – 2364,5 lei (vezi anexa, tabelul 1).
 
Minimul de existenţă pentru copii constituie în medie 1703,8 lei lunar, cu o diferenţiere a acestui indicator în dependenţă de vârsta copilului, de la 678,7 lei pentru un copil în vârstă de până la 1 an până la 1930,0 lei pentru un copil în vârstă de 7-17 ani. În funcţie de mediu de reşedinţă, minimul de existenţă pentru copii din oraşele mari este cu 17,7% mai mare comparativ cu mediul rural, iar în cazul copiilor în vârstă de 1-6 ani această diferenţă constituie 20,9%. În cazul copiilor cel mai mare decalaj în valoarea minimului de existenţă se atestă în semestrul II pentru copiii din oraşe mari şi sate – 23,5%, iar pentru copiii în vârstă de 1-6 ani această diferenţă este de 27,9%.
Articolul integral aici.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE