”Nu am, moarte, cu tine nimic,/ Eu nici măcar nu te urăsc/ Cum te blesteamă unii, vreau să zic,/ La fel cum lumina pârăsc. {…} Nu frica, nu teamă,/ Milă de tine mi-i,/ Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii”. Mai aud și acum, după un an, vocea caldă și liniștită a poetului nostru Grigore Vieru, care rostea aceste versuri, în timp ce zeci de mii de oameni îl petreceau pe ultimul drum. Ne este dor de tine, maestre şi să știi că vei trăi mereu în inimile noastre!

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE