1.Procesul de globalizare tinde să creeze o piață economică mondială, în același timp influențând procesul de uniformizare culturală. Considerați că Moldova trebuie să se integreze maxim în sistemul economic și cultural global sau să-și păstreze unitatea distinctă?
Inevitabil, noi, deja suntem integrați. Moldova este o țară cu o economie, dar și o cultură foarte deschisă, în sensul în care suntem dependenți de alte țări, neavând resursele proprii și respectiv fiind o piață destul de mică de desfacere. Avem o parte din populație economic activă, care, deja s-a integrat în acest circuit economic și cultural global, de aceea, noi putem spune că suntem integrați. Cred că este posibil a găsi o stare de echilibru în care să fim încorporați organic într-un circuit economic sau cultural, dar să nu ne piredem identitatea. Modelul Uniunii Europene este, în acest sens, un exemplu elocvent.
2. Piața alcoolului și tutunului sunt ramuri ale economiei foarte profitabile, dar dăunătoare sănătății publice. Analizând aspectul moral și economic, care trebuie să fie cea mai adecvată politică promovată de stat?
Ipotetic, statul nu ar trebui să susțină agenții de producere, dar în același timp nu poate să meargă împotriva societății. Nu întâmplător foarte multe instituţii internaţionale de dezvoltare, dar şi corporații private principial în codul lor deontologic și-au prevăzut să nu finanțeze tot ceea ce ține de producerea alcoolului și a tutunului. Până la urmă, nu poți printr-o metodă absolut restrictivă să-i interzici categoric cetățeanului unui stat să nu mai fumeze sau să nu mai consume alcool. Atât timp cât există cererea, va exista și oferta. Ce trebuie să facă statul? El trebuie să desfășoare campanii de mediatizare a modului sănătos de viață. Cel mai important este ca omul să fie informat, dar până la urmă el decide soarta sa. Totodată, prin politici fiscale adecvate trebuie descurajat abuzul de alcool şi tabacismul, un rezultat colateral fiind şi acumularea unor resurse suplimentare la buget, din care să fie acoperite parţial investiţiile în sănătate.
3. Care este resursa cea mai mare a Moldovei care trebuie neapărat valorificată?
Oamenii. Toate țările aplică modele de dezvoltare bazate pe resursele de care dispun, de regulă naturale. În Moldova, cred că cea mai importantă resursă care trebuie valorificată sunt oamenii – alte resurse practic nici nu prea avem, cu excepţia fondului funciar şi celui forestier. Cu cât omul este mai pregătit profesional, cu atât e mai mare șansa lui de a se integra cu succes în societate. Indiferent dacă există riscul, ca un om pregătit să plece din țară pentru că nu își găsește aplicarea cunoștințelor sale aici, asta nu înseamnă că noi nu trebuie să investim în el, dar în paralel trebuie să-i creăm ambianța pentru a rămâne aici.
4. Care este prognoza dvs de evoluție a țării în următorii 15 ani având la bază tendințele actualului proces de emigrare?
Problema emigrării este sensibilă deoarece Moldova rămâne, sper deocamdată,izolată într-un anumit spațiu –între Vest (UE) şi Est, iar cetățenii nu se bucură pe deplin de dreptul la libera circulație. În situația în care R. Moldova va adera la Uniunea Europeană, emigrarea în masă, în general nu va constitui o problemă, cel puţin nu una critică, ci un proces normal de migrație, adică într-un spaţiu mult mai larg, dar comun sub aspect economic.
5. Considerați că în 20 de ani, Moldova va dispune de un sistem modern de drumuri, iar fiecare sat va avea un sistem de canalizare?
Categoric da. Odată cu avansarea în procesul de integrare europeană, noi tindem și vom obține aceste rezultate neapărat. Suntem o țară compactă, de aceea cred că și în zece ani vom reuși să dezvoltăm o infrastructură a drumurilor și a sistemelor de utilităţi la standarde internaționale, însă este nevoie să existe interes economic și condiții create de stat.
6. Numiți calitatea specifică a caracterului ce vă este propice doar dvs și nu ați mai văzut-o la alți oameni?
Îmi vine greu să spun acest lucru. Eu am avut marele noroc, în perioda când eram funcționar de stat să fiu alături de niște personalități foarte diferite și eu am preluat multe calități ce-mi servesc drept model. Mă identific ca fiind un statalist, pentru că am avut în preajmă oameni foarte deosebiți de la care am avut ce învăța. Capacitatea de a învăța şi de a mă adapta la situaţii noi, cred că mă caracterizează. La fel, mă consider o persoană echilibrată, tolerantă şi non-conflictuală – în limitele bunului simţ, bineânţeles.
7. Aveți o personalitate istorică ce vă marchează sau vă servește drept exemplu?
Nu pot spune că am o persoană model, eu am luat exemplu de la multe și mi-am format portetul robot pe care îl port în minte. Sunt de părere că nu există personalități perfecte, și ”nu trebuie să îți formezi idoli”, după cum este scris în Biblie.
8. Care poate fi considerat cel mai incomod moment din viața dvs și dacă ați avea posibilitatea de a-l da uitării?
Am avut o perioadă de vreo 5 luni - din mai până în septembrie 2006, atunci când ocupam postul de Ministru al Ecomiei și Comerțului, în care m-am simțit foarte incomod, atunci, pentru mine a fost un disconfort profund psihologic. În această perioadă a trebuit să mă adaptez unor norme și valori care depăşeau cu mult limita mea de adaptare – aşa şi n-am fost în stare să le împărtășesc. Sunt o fire destul de perfecţionistă, respectiv auto-critică, îmi analizez şi cântăresc atent toate acțiunile.
9. Când credeți că populația Moldovei ar putea ajunge să accepte o femeie Președinte?
Oricând. Eu cred, că noi avem toate șansele să observăm acest lucru după 5 aprilie. Societatea noastră este suficient de tolerantă și nu văd o problemă în acest lucru. Consider că societatea este deja pregătită pentru a accepta o femeie Președinte. Dacă, după alegerile parlamentare din acest an, ar veni la conducerea țării o doamnă, lucrul acesta nu va fi privit cu reticenţă de societate.
10. Anul trecut s-a desfășurat primul miting al minorităților sexuale în Chișinău, care a fost atacat direct de diferite grupări sociale. Credeți că trebuie respectate drepturile tuturor minorităților sau anumite minorități pot fi neglijate?
Societatea noastră nu este pregătită să accepte astfel de manifestații, iar la moment are o atitudine refractară față de minoritățile sexuale. Personal, tolerez această situație, dar în același timp cred, că ei nu trebuie să epateze publicul în mod ilustrativ. Minoritățile sexuale pot să se manifeste, dar să o facă discret, poate asta ar fi soluția. Aceasta este realitatea noastră.
click pe foto (fotocronica de la Politik cu Valeriu Lazăr)