Ieri a avut loc înmormântarea lui Grigore Eremei, ultimul lider al Partidului Comunist din RSS Moldovenească, care a deținut funcția de prim-secretar între februarie și august 1991. Fostul deputat și istoric, Octavian Țîcu a reflectat asupra acestui moment, subliniind complexitatea moștenirii lui Eremei și rolul său în istoria Republicii Moldova.

„Numele Grigore Eremei spune, probabil, prea puține majorității celor din Republica Moldova, dar în anii 1970 acest om avea o putere imensă”, a scris Țîcu. Acesta a descris activitatea lui Eremei ca fiind marcată de eforturi de a reprezenta interesele moldovenilor în structurile sovietice, într-o perioadă în care conducerea RSSM era dominată de venetici impuși de la Moscova.

Grigore Eremei s-a născut în 1935, în Tîrnova, județul Edineț, pe atunci parte a României Mari. A început cariera ca bibliotecar, ajungând să ocupe poziții înalte în structurile de partid. În anii 1970-1980, a fost unul dintre puținii moldoveni din eșalonul superior al puterii sovietice, câștigând respect pentru sprijinul acordat populației.

Printre realizările sale se numără organizarea traseului flăcării olimpice din 1980 în RSSM, construirea unor sanatorii și sprijinirea sportului moldovenesc. Totuși, a fost constant sub presiunea KGB-ului, fiind acuzat de naționalism atunci când a susținut sportivii moldoveni.

După independența Republicii Moldova, Eremei a fost ambasador în România și Belarus, deputat în Parlament și un critic ferm al regimului Voronin, pe care l-a considerat „trădător de neam”.

„Grigore Eremei a făcut cât a putut pentru românii din Basarabia ca lider de partid și de stat. Alții ca el, români și ei, n-au făcut nimic și chiar au promovat antiromânismul”, a concluzionat Octavian Țîcu, subliniind contribuția lui Eremei la istoria Moldovei.

„Drum lin în ceruri, Grigore Isidorovici. Oamenii și istoria vă vor judeca cu dreptate”, a încheiat Țîcu.

Din august 1991, Eremei a lucrat pe postul de consilier al directorului general al „Meson”. El a îndeplinit apoi funcții diplomatice: ambasador al Republicii Moldova în Belarus (15 septembrie 1993 - 17 iunie 1994) și apoi ambasador al Republicii Moldova în România, Grecia și Cipru (17 iunie 1994 - 25 mai 1998).

În anul 1998 a fost ales ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova, pe listele Blocului pentru o Moldovă Democratică și Prosperă, partid format în februarie 1998, la inițiativa membrilor blocului „Pro Lucinschi” creat de Eugen Gladun. A îndeplinit această demnitate în legislatura 1998-2001.A fost decorat cu Ordinul „Insigna de Onoare”.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE