Nimic din ce se întâmplă în economia mondială nu este la ă=întamplare, la jocul hazardului, totul este programat, gândit pentru a înlesni controlul planetei. O teorie a conspirației care tinde să se transforme în realitate. Un studiu realizat de un grup de experți din Elveția arată că lumea este controlată de un grup restrâns de mari corporații, care au ajuns "să taie și să spânzure" după bunul lor plac.
Un studiu dat publicității de trei cercetători de la Institutul Federal de Tehnologie al Elveției, Ștefania Vitali, James B. Glattfelder și Stefano Battiston, vine să prezinte, în detaliu, harta intereselor globale.
Studiul arată, în esență, că lumea este controlată, practic, de acționarii acestor companii.
Top 10 grupuri care controlează economia globală
1. Barclays, Marea Britanie
2. Capital Group Companies, SUA
3. FMR Corp, SUA
4. Axa, Franța
5. State Street Corporation, SUA
6. JP Morgan Chase & Co., SUA
7. Legal & General Group, Marea Britanie
8. Vanguard Group, SUA
9. UBS Ag, Elveția
10. Merrill Lynch & Co., SUA
Ce ne aduce Criza 2.0: Lumea condusă dintr-un singur birou
Studiul prezentat de cercetătorii elvețieni vine să confirme, practic, teoriile conform cărora economia mondială a devenit masă de joc a intereselor unui grup restrâns de oameni de afaceri.
Economia mondială va fi condusă în viitor de un consiliu de guvernare, construit pe structura G20, grupul ce reunește liderii celor mai importante economii ale lumii, relata, în 2009, DailyBusiness.ro, într-o analiză cu titlul “De la teoria francmasonica la fapte: Guvernul mondial devine realitate”.
Deși la prima vedere sună că o poveste desprinsă parcă din teoriile francmasonice, asociate unor grupări ca Bilderberg sau Fabiana, informațiile prezentate acum trei ani primesc tot mai multe confirmări din realitatea cotidiană.
În ultima vreme am asistat la o avalanșă de mesaje care vin să susțină ideea unei guvernări internaționale, care să treacă dincolo de granițele statelor. În acest sens, au fost făcute, în ultimul timp, mai multe declarații oficiale.
Mass-media a relatat, pe spații ample, în ultima vreme, declarațiile alarmiste ale “profeților crizei”, de la Nouriel Roubini la George Soros.
"Creșterea economică a încetinit atât în SUA, cât și în statele membre ale zonei euro și în Marea Britanie. Există o probabilitate de 60% ca anul viitor să ne confruntăm cu o nouă recesiune și, din păcate, suntem pe cale să rămânem fără instrumentele de politică monetară... iar guvernele nu vor mai putea să salveze de la faliment băncile aflate într-un astfel de pericol, fiind la rândul lor într-o situație delicată", afirmă Nouriel Roubini.
Această declarație reia practic în alt registru o temă pusă pe tapet încă de acum trei ani.
De ce a fost necesară criza
“Uneori e necesară o criză pentru ca oamenii să cadă de acord asupra faptului că nu mai poate fi amânat ceea ce era evident că trebuia făcut cu ani în urmăa”, afirmă în 2009, la BBC, Gordon Brown, fostul premier al Marii Britanii.
S-a spus, nu de puține ori, despre economiști ca Roubini sau Soros, că sunt conduși de interese. Ar putea face ei jocul “forțelor din umbră” al căror principal scop este de a controla lumea, iar criza ar fi “nuielușa” aratată “elevilor neascultător” (statele lumii) care nu răspund la reguli?
Speculații în genul Teoria Conspiratiei, ar spune unii. Alți comentatori ridică semne de întrebare, justificându-le tocmai prin măsurile pe care “profeții crizei” le propun.
Roubini afirmă, recent, ca Europa are nevoie de “leadership politic, coerența și înțelegere între cele 17 țări din zona euro și 27 din UE, în vederea unei mai bune cooperări economice, financiare, fiscale și eventual, politice”.
Fondul European de Stabilitate Financiară, un fel de FMI european, ar urma să joace rolul capital în acest demers.
Către o Autoritate Globală Monetară
Potrivit experților citați de presa internațională, ne putem aștepta, în curând, la înființarea unei Autorități Globale Monetare, ce ar urma să gestioneze o monedă unica, varianta anticipată inclusiv de reputatul economist american Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel.
Profesorul american Jeffrey Garten, membru CFR (Council of Foreign Relations), scria de altfel, într-un articol publicat în Financial Times, ca "propusa Autoritate Monetara Globala (GMA) vă superviza la sânge activitățile autorităților naționale, mai acerb decât FMI-ul, și va controla implementarea unor reglementări globale".
"Cele mai mari companii financiare globale va trebui să se înregistreze la GMA și vor fi obligate să se supună monitorizării acestuia. Comitetul de conducere al GMA va include bancheri din SUA, Marea Britanie, Uniunea Europeană, Japonia, China, Arabia Saudită și Brazilia. Va fi finanțat prin contribuții obligatorii de fiecare țară care se va angaja la aceasta si de prime de tip asigurare plătite de companiile financiare globale, publice sau private", relată Garten, în Financial Times.
Cu ce se va ocupa G20 dupa reglementarea piețelor financiare? Probleme ar fi destule, potrivit experților citați de Yahoo Finance. De la o potențială criză energetică, o posibilă prăbușire, ca un castel de cărți de joc, a economiei Chinei, cea mai mare tară a lumii, la o supra-expunere a business-ului "verde".
Viitor planificat
Puse cap la cap, declarațiile din ultima vreme vin însă să acrediteze ideea că totul era stabilit de mult. Iar criza financiară nu a făcut altceva decât să justifice și să grăbeasca aceste măsuri.
Fostul premier britanic Gordon Brown, declară, într-un interviu acordat pentru Reuters, ca a vorbit de necesitatea unei "noi ordini mondiale" încă din 1998, însă s-a lovit de teama altor țări în a instaura "o nouă arhitectură financiară pentru următorii ani", cu o supraveghere globală, pentru a armoniza o lume în care banii circulă dincolo de granițe și firmele operează multinațional.
La rândul sau, fostul președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, declară, într-un interviu acordat cotidianului economic "Les Echos", că este nevoie de un "guvern economic clar identificat" în zona euro, ce ar urma să colaboreze, prin intermediul summit-urilor, cu cele mai puternice state ale lumii (G8) și cu cele 5 mari economii emergente, între care China și India, scopul principal fiind realizarea și coordonarea unui plan global de aplanare a crizei.
Declarații de acest gen veneau și de peste Ocean, fostul președinte George W. Bush insistând încă de anul trecut pentru "necesitatea adaptării legislației internaționale la secolul XXI", iar succesorul sau, Barack Obama, despre nevoia unei cooperari internaționale active, menite a rezolva problemele planetei, de la cele economice, la încalzirea globală.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE