“Omul modern este o victimă probabilă a propagandei, o victimă sigură a manipulării din partea organizațiilor politice, dar și a celor comerciale sau de media. Omul modern este măsurabil din punct de vedere sociologic, este determinabil din punct de vedere psihologic și este parte a unui organism complex, dar perfect analizabil care se numește opinie publică. Fiecare rând citit într-un ziar, fiecare film văzut, fiecare reclamă întâlnită pe drum, fiecare discurs politic, fiecare demers al societății civile îl afundă și mai mult într-o lume a multiplelor opțiuni, toate recomandate, dar niciuna izvorâte pur și simplu din mintea sa”.
(Bodgan Teodorescu, doctor în comunicare, membru al Asociației Europene a Consultanților Politici)
Secolul XI devine un secol al societăţii informaţionale, imaginii difuzate revenindu-i un rol major în formarea personalităţii și influențarea mentalității maselor. Unii oameni cred că reclamele TV sau alte tipuri de publicitate nu pot manipula masele într-o mare măsură, alții, dimpotrivă, consideră că suntem cu toții manipulați prin intermediul mesajelor subliminale din presă, politică, internet sau televiziune. Conform specialiștilor în psihologie, adevărul se află undeva la mijloc.
“Mass-media este principalul instrument de gestionare a maselor, dorinţelor, valorilor și opțiunii lor politice în timpul scrutinului electoral. Cine deține controlul ajunge să fie elită care domină societatea“. [Зелинский С. А. Анализ задействования манипулятивных методик управления массами в исследовании деструктивности современной эпохи на примере России. Психоаналитический подход].
În domeniul politic, întotdeauna a existat un interes particular de luptă pentru putere, inclusiv prin manipularea opiniei publice, deoarece o societate zombată este mult mai ușor de dirijat. Toate centrele de putere se bazează pe mass-media și toate folosesc manipulări și simulări senzoriale, împreună cu intrigi, performanțe pentru a-i vinde publicului candidați, mesaje politice.
Publicul nu mai este încurajat să gândească el însuși, ci doar să imite ce vede la televizor. Asemenea unei oglinzi, în politică se reflectă tipul statului care deține această putere. Așadar, în cadrul sistemelor totalitare propaganda are ca scop păstrarea avantajelor proprii oferite de deţinătorul puterii. Pentru că sistemele autoritare doresc să fie privite ca unele democratice, şi mass-media acţionează în consecinţă ca niște instrumente de dezinformare, discreditare și propagandă. Manipularea se face mai ales prin omisiune şi mai puțin minciună.
Televizorul lucrează foarte fin la pervertirea și manipularea indivizilor, fără ca aceștia să-și dea seama. Explicația este următoarea, imaginile televizate cauzează stările hipnotice. Din aceste motive psihologul A. Kaşpirovski spunea că datorită reproducerii televizate, sugestia de pe ecran se măreşte de multe ori devenind un mijloc de manipulare în masă, necunoscut până atunci de omenire. S. Kara-Murza consideră că încă nu a fost pe deplin explicată capacitatea TV de “ștergere” a diferenţei dintre adevăr şi minciună.
Chiar şi o minciună flagrantă, prezentată prin intermediul ecranului televizorului, nu totdeauna provoacă telespectatorului un sentiment de frică, panică, deoarece TV prezintă imagini care pot conține la nivel de subconștient mesaje subliminale (expunerea în cadrul unei proiecții vizuale sau auditive a unui mesaj, a unei idei, pentru o perioada de timp suficient de scurtă încât creierul să nu o poată înregistra în mod conștient. Cu alte cuvinte, recepționam un astfel de mesaj, fără a ne da seama ca l-am văzut sau).
Astfel, în timpul campaniei prezidențiale din anul 2000, în SUA, folosirea mesajelor subliminale în cadrul unui mesaj electoral televizat a născut un imens scandal și a unei dezbateri publice aprinse atât în rândul maselor, cât și printre specialiști. Partidul Republican a introdus în componența unui videoclip, pentru o fracțiune de secundă, o imagine conținând cuvântul “RATS” (șobolani), printre cadrele care aduceau critici orientării ideologice și politicilor de guvernare ale lui Al Gore.
”S-a ajuns la situaţia că televiziunea a devenit o putere politică potenţial colosală, s-ar putea spune cea mai mare. Ca şi cum ar fi cuvântul lui Dumnezeu. Şi aşa va fi dacă vom continua să acceptăm folosirea abuzivă a puterii televiziunii... Cred că un nou Hitler ar avea cu televiziunea o putere infinită”. (Karl Popper)
Prin intermediul imaginilor difuzate la TV sunt posibile următoarele tipuri de manipulare a conștiinței maselor, specifice mass mediei (vezi materialul „ Mass-media în calitate de armă de manipulare”, rubrica Tehnologii Politice):
Metoda contrastului. Este utilizată atunci când din anumite cauze informația nu poate fi comunicată direct (cenzura, pericolul unui proces judiciar). În acest caz publicul este dirijat spre un anumit model de gândire și concluzii. În special acest lucru este vizibil în perioada campaniilor electorale. De exemplu, sunt difuzate imaginile despre conflictele și nereușitele din lagărul oponenților politici. Se creează tabloul unui partid care luptă pentru putere, în timp ce altul lucrează pentru binele comun.
Metoda selectării informației. Presupune programarea comportamentului, conștiinței telespectatorilor prin difuzarea unui flux de imagini selectate sau mesaje în aşa fel încât să creeze telespectatorului o imagine falsă a realităţii. Manipularea se face mai ales prin omisiune. Una din condiţiile de succes a selectării este transmiterea urgentă imaginilor în fragmente pentru ca publicul să nu fie capabil să le combine într-un ansamblu coerent şi pentru a înţelege ideea și mesajul materialului vizionat. De exemplu, în timpul dezbaterilor electorale pot fi incluse spoturi publicitare.
Metoda “poveștii de dimineață”. Este utilizată pentru adaptarea omului la informații cu conținut negativ. Concentrarea repetată asupra evenimentelor negative din viață provoacă atitudini pesimiste asupra tot ce ne înconjoară. De aceea, pentru a crea un efect psihologic al adaptării oamenilor știrile TV expun cu lux de amănunte tot felul de crime, omoruri, care au avut loc. După o astfel de prelucrare populația va înceta să mai reacționeze emotiv la violențe, accidente aviatice etc. O astfel de metodă de manipulare a fost aplicată în timpul loviturii de stat din Chile (1973) când regimul trebuia să cultive o indiferență fată de acțiunile serviciilor de securitate.
Metoda “autorității anonime” este cea mai răspândită manipulare a maselor utilizată de către mass-media. Aceasta se referă la categoria propagandei “gri”. Se face apel la o autoritate religioasă, politică, culturală etc. , însă numele persoanei care deține autoritatea de obicei nu se comunică. În așa fel sunt citate diverse documente, sunt oferite niște date “științifice” necesare pentru inducerea în eroare a publicului. Ex. “Din surse demne de încredere care au solicitat anonimatul…”.
Televiziunea are o ideologie proprie pe care se străduiește s-o transmită telespectatorilor săi pentru a-și ocupa și consolida locul de garant social obiectiv, însă ea trebuie să fie utilizată ca mijloc de informare, nu ca instrument de zombare a societății în interesele forței care o controlează.
În direcția de a nu fi manipulați prin imagini televizate sau mesaje subliminale trebuie să ne formăm un sistem de selecţie bine structurat, să avem un nivel bun de pregătire şi educaţie care ne-ar permite să deosebim manipularea prin mass-media. Doar promovând o cultură a discernerii informaţiilor nu vom deveni „sclavii” acestor surse de informare contemporane.