Strategia în sine este foarte simplă, afirmă Vladimir Milov, directorul Institutului pentru politici energetice din Moscova, potrivit căruia în primul rând se falsifică alegerile, apoi, opoziţia revoltată îşi scoate în piaţă susţinătorii paşnici. Mai tîrziu, ca din senin, pe străzile oraşului îşi fac apariţia provocatorii şi vandalii, care încep să atace instituţiile statului. După aceasta, puterea acuză opoziţia paşnică de ”organizarea violenţelor şi a actelor de vandalism”, demonstrând societăţii, prin televiziunea pe care o controlează, imaginile unui oraş devastat şi atragând în acest fel simpatia populară de partea regimului autoritar.

Această strategie a dat roade anul trecut în Armenia, iar în prezent pare să aibă sorţi de izbândă şi în Republica Moldova. ”Şi într-un caz, şi în altul, apariţia provocatorilor a luat prin surprindere opoziţia, care nu era pregătită pentru o astfel de evoluţie şi care nu a reuşit să ţină sub control situaţia”, consideră expertul citat.

În opinia lui, această nouă strategie din arsenalul tehnologiilor politice reprezintă un răspuns simetric la acţiunile de protest în masă ale opoziţiei împotriva fraudării alegerilor, care au condus la vremea respectivă la căderea regimurilor lui Slobodan Miloşevici în Serbia, Eduard Şevardnadze în Georgia şi al lui Leonid Kucima în Ucraina.

Există temei pentru a suspecta regimul lui Vladimir Voronin de utilizarea scenariului descris în Republica Moldova. El a atras atenţia că sediile Preşedinţiei şi Parlamentului, devastate de tineri la 7 aprilie, erau suspect de pustii, fără o pază adecvată. Vladimir Voronin nu se afla în biroul său de lucru de la preşedinţie, ci, după cum însuşi a recunoscut, în clădirea guvernului, care, întîmplător, nu a fost asediată şi nici luată cu asalt de mulţime. În plus, poliţia nu a făcut decât să agite, mai mult provocator, nişte scuturi. În al doilea rînd, provocatorii şi vandalii au dispărut la fel de fulgerător cum au apărut. În al treilea rînd, menţionează el, cele întîmplate provoacă un adevărat şoc opoziţiei moldovene, la fel ca şi lui Levon Ter-Petrosian, în 2008, în Armenia, pentru că ştie că va fi decredibilizată.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE