“Dintre toate fiinţele, omul are cea mai bogată mimică”. (Aristotel)
Gesturile mânii - semnale negative sau de aprobare emoţională?
Comportamentul agresiv al unei persoane se poate manifesta prin diverse forme, de la violență verbală până la agresivitate fizică. Acesta este anticipat de obicei, de unele gesturi care trădează exprimarea autorității, desconsiderării, urii față de o persoană, grup prin utilizarea semnalelor nonverbale agresive, chiar și de către unii politicieni carismatici.
Semnalele făcute cu mâniile sunt considerate cele mai intelectuale gesturi umane care relevă gândirea narativă, relațiile între obiecte şi asocierile de idei. Astfel, degetul arătător este cel mai intim legat de vorbire, participând activ, alături de cuvântul rostit, la comunicarea în faţa unei persoane, dar mai ales la dezbateri publice.
Poziţia agresivă este exprimată prin gestul când palma este închisă, iar degetul arătător e întins. Obama folosește gestul arătătorului întins, semn tipic pentru politicieni (Figura 8). Acesta devine o bâtă simbolică, prin care o persoană o ameninţă pe alta pentru a o supune. Degetul arătător este considerat un gest negativ, nepoliticos și disprețuitor.


Arătătorul este un deget imperativ, chemător şi demascator. Pe o arie întinsă a Europei funcţionează un tabu sau o regulă a eticii comportamentale: interdicţia de a arăta cu degetul spre o persoană, iar, uneori, şi spre un lucru [1].
Obama utilizează și gestul arătătorului care nu este orientat spre public. Degetul arătător nu este întins (cazul clasic), dar îndreptat în altă direcție (Figura 9). Acesta are semnificația de atac asupra”inamicului din extern”.

Însă gestul care exprimă cel mai clar sentimentele bolnăviciose de repulsie, mânie, desconsiderarea cu un substrat batjocoritor este arătarea degetulului mijlociu al mâinii (Figura 10). În evul mediu, de exemplu, întinderea de către împărat a acestui deget pentru a fi sărutat de supuşii săi era considerat un gest de suprem dispreţ.

În chiromanţie degetul mare desemnează tărie de caracter şi forţa eului. În limbajul non-verbal, folosirea degetului mare are acelaşi înţeles: este o manifestare a priorităţii, a superiorităţii şi chiar a agresivităţii. Gesturile degetului mare sunt gesturi secundare, părţi componente ale unui grup de gesturi [2]. Etalarea degetului mare în cazul președintelui american este un semnal pozitiv.

Limbajul mâniilor ale lui Obama oferă experţilor în comunicarea nonverbală diverse posibilități de interpretare. Astfel, Monica Machnig explică gestul lui Obama din (Figura 12), drept un semn ce exprimă plăcere, bucurie, provocată de ceva. Este evident că Obama se bucură de atenția din partea publicului [3]. În antichitate, însă degetul cel mic de la mână (auricularul) era considerat că era învestit cu deosebite însuşiri magico-profetice, de ceea inelele puteau fi purtate şi pe acest deget.
Mimica mai puternică decât cuvântul.


Zâmbetul- carte de vizită.
Omul este singurul animal care râde, nota filozoful francez Henry Bergson şi sub rezerva descoperirilor ulterioare (râsul uman are multe în comun cu unele chemări ale animalelor), se poate afirma că râsul este parţial moştenit, parţial învăţat, variază foarte mult ca formă, durată şi intensitate şi apare ca răspuns într-o situaţie emoţionantă, jenantă sau amuzantă, acestea din urmă, specific umane.
Cartea de vizită a lui Barack Obama este zâmbetul său. Este un zâmbet adevărat, pentru că pot fi observate toate caracteristicile tipice (curbarea colțurilor gurii spre urechi, mușchii maxilarului relaxați; ridicarea obrajilor). Președintele american permanent „râde cu ochii”. Cum reușește? Psihologii consideră

B. Obama în timpul dezbaterii reformei asigurării medicale și-a atins urechea cu mâna (Figura 15). Acest gest dacă nu este provocat fiziologic, este o încercare a ascultătorului de "a nu auzi răul", încercând să blocheze cuvintele prin aşezarea mâinii în jurul sau deasupra urechilor
Concluzie.
Mimica și gestica poate să comunice adesea foarte mult. Obama în cadrul aparițiilor publice este exemplar, susține unii experți. Preşedintele american cunoaște simbolurile și limbajul trupului, care-l avantajează. „ Are cu siguranţă un antrenor personal sau primește sfaturi de la consilierii săi de încredere”, conchide psihologul Monica Machnig.
Ceea ce spunem este mult mai puţin important decât felul cum spunem, pentru că oamenii tind să creadă mai degrabă mesajele nonverbale decât pe cele verbale. Pentru a deveni o persoană carismatică, trebuie să faci din limbajul corpului principalul mijloc de comunicare:
1. Analizează semnificaţiei gesturilor propriului limbaj corporal;
2. Încearcă să nu utilizez sau mai bine înlocuiește gesturile cu semnificaţii agresive;
4. Introduce în limbajul trupului gesturi cu semnificaţii pozitive.
Secretul lui Barack Obama : gesturile corpului (I).
Bibliografie:
[2] Allan Pease. Limbajul Trupului. Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor. Trad. BODYLANGUAGE - How to read others' thoughts by their gestures, Sheldon Press, London, 1992.