După scandalul cu cele 21 de decizii ale Curții Supreme de Justiție, prin care au fost anulate hotărârile comisiei Pre-vetting, autoritățile ne-au spus că, de fapt, deciziile CSJ nu vor influența mersul reformelor demarate în justiție. De asemenea ni s-a spus că autoritățile vor respecta deciziile instanței. O fi așa sau nu, nimeni nu știe cu ce se va încheia această epopee cu contestațiile și cu candidații reevaluați.
În același context, al schimbărilor din sistem, ministerul Justiției ne anunță triumfalist că au intrat în vigoare modificările la Legea cu privire la evaluarea și selecția procurorilor. Per ansamblu modificările sunt ok, că procurorii vor fi evaluați și selectați de un singur colegiu specializat și nu de două, cum a fost anterior, că inspecția procurorilor va trece din subordinea Procurorului General în subordinea CSP-ului, e bine, că șeful CSP va avea o rotativă, e de bine.
Doar că, cireașa de pe tort, în acest proiect, este modul cum reformatorii au înțeles revizuirea componenței Consiliului Superior al Procurorilor. Astfel, potrivit legii în vigoare, Avocatul Poporului și Procurorul General nu vor mai fi membri de drept în CSP, începând cu 1 ianuarie 2024, iar ministrul justiției – începând cu 1 ianuarie 2026. Adică, să fie înțeles, că până se constituie noul CSP, membrii care trebuie excluși vor rămâne acolo pentru a asigura tranziția către un nou CSP. Chiar și cu acest compromis norma scrisă este una defectuoasă și vine în contradicție cu recomandarea Grupul de State împotriva Corupției (GRECO) și cea a Consiliului Europei. Aceste sugestii au devenit deja axiomatice pentru Chișinău și ele spun, stimați guvernanți, că ar trebui să-i excludeți, acum, și nu în 2026, pe ministrul Justiției, președintele CSM, iar Procurorul General să rămână în CSP, dar să nu aibă putere pe selecția și cariera procurorilor. Norma legală care a intrat în vigoare privind noua componență a CSP, stimați guvernanți, e viciată. Una ni se spune în afară și alta înțelegem noi la Chișinău. Ni se spune să-i excludem noi îi păstrăm. Conform Constituției, Procuratura este o instituție autonomă în cadrul autorității judiciare. Prin urmare, ministrul Justiției nu deține funcții cu privire la înfăptuirea urmăririi penale. Prezența ministrului Justiției în calitate de membru de drept în cadrul CSP, chiar și pănă în 2026, poate crea percepția că Procuratura este subordonată puterii executive. Comisia de la Veneția s-a opus, în mod constant, prezenței miniștrilor justiției în consiliile judiciare. Același lucru și pentru Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, iar recomandarea europeană este că șeful CSM nu are ce căuta în CSP, pentru că prin analogie șeful CSP nu face parte din componența CSM. Nimic complicat.