Numărul de autovehicule în prezent este de peste 5 ori mai mare față de sfârșitul anilor 80 (destrămărea URSS), când numărul lor se ridica la 226 mii inclusiv cele înregistrate în stânga Nistrului.

Dacă ne uităm la dinamica mașinilor procurate de moldoveni, observăm că avem o dublare a numărului la fiecare 15 ani, însă în opinia noastră următoarea dublare până la 2 milioane mijloace de transport se va realiza mult mai repede, în cel mult 10 ani.

Creșterea numărului de mașini este realizată practic pe aceeași infrastructură rutieră de acum 30 de ani, iar cel mai afectat este mun. Chișinău, unde presiunea pe infrastructura drumurilor a crescut de 5-10 ori de la independență.

Chiar și cu acest număr impresionant de mijloace de transport  la capitolul automobile pe cap de locuitor Moldova este mult sub media Europeană și chiar și a țărilor din regiune. Însă dacă la alte capitole nu ne prea grăbim cu apropierea de Europa, atunci la capitolul de autoturisme, totul merge ca pe strună și cred că în max. 10 ani vom atinge nivelul european.

În 2016 Moldova avea 190 automobile la 1.000 de locuitori, iar în Mai 2019 deja va atinge nivelul de 220 automobile. Astfel, În acest an Republica Moldova mai bate un record: numărul de mașini la 1000 de familii va depășii cifra de 500 unități, ceea ce înseamnă că fiecare a doua familie dispune de un automobil. Cu astfel de ritmuri într-o perioadă foarte scurtă v-om depăși nivelul României și ne îndreptăm rapid spre media Europeană.

Dacă cineva crede că ambuteiajele din oraș sunt un coșmar, doresc să vă liniștesc: coșmarul abia începe.

De ce Moldova nu se isprăvește cu ambuteiajele și ce urmează de făcut?

O mică abatere lirică

În 2008 pentru prima dată am mers la o școală auto să învăț șofatul, pentru obținerea permisului de conducere. Am avut parte de un profesor extraordinar, care a reușit să mă învețe arta conducerii, dar cel mai mult îl stimez pentru sfaturile de viață care mi lea dat. după ce am finalizat instruirea el mia spus următoarele: dn. Ioniță în viața aceasta aveți nevoie de două sfaturi: a) evitați cercul de la Gara Feroviară, b) și Cercul de la ”TUTUN CTC” (intersecția Ismail & Calea Moșilor).

Au trecut 10 ani de atunci, iar sfaturile lui devin din ce în ce mai actuale.

Problema Gâtului de la Garafă

Oricine știe cât de mare nu este Garafa, dar lichidul din ea curge cu viteza permisă de gâtul subțire. În urbanistică aceasta se cheamă problema Gâtului de Garafă: altfel spus viteza de deplasare pe un drum este egală cu viteza de deplasare pe cel mai îngust segment.

Anume aceasta este problema Cercului de la Gara Feroviară. Trei artere ale capitalei (bd.Negruzzi & bd.Cantemir & str.Abișoara) cu un număr total de 8 benzi dau într-o singură arteră bd Gagarin de 3 benzi. Și seară de seară ai același ambuteiaj de mașini, care de pe 3 străzi importante nimeresc pe o singură stradă în drum spre Botanica și Ieșirea de Est a Chișinăului.

Problema intersecțiilor de un singur nivel.

Cercul de la TUTUN CTC are a doua problemă majoră urbană. Două fluxuri importante de mașini de pe doua artere principale ale orașului se intersectează la același nivel, când ar trebuie să fie cel puțin de două niveluri: poduri, estacade, benzi intrare/ieșire, pentru fluidizarea traficului. Drept consecință: blocaje, riscuri de accidente și polițiști mereu în alertă în zonă.

Utilizarea contrar destinației a benzilor rutiere

Aici exemplul clasic este o stradă principală a orașului, Bănulescu Bodoni, care are teoretic 3 benzi de circulație, iar în realitate doar una, deoarece restul două segmente importante de drum sunt ocupate de mașinile parcate nereglementar. Conform unui studiu mai vechi al IDIS Viitorul, datorită ambuteiajelor pierderile pe oră la un km de drum depășesc 20 mii lei. Dumneavoastră știi, construcția unui m2 de drum costă minimul de 10 ori mai mult față de un m2 de parcare? Cea mai săracă țară din Europa î-și permite să parcheze mașinile pe locuri, construcția cărora este de minimul 10 orei mai scumpă decât construcția unei parcări. Așa și trăim.

O soluție simplă: Interzicerea virării la Stânga

Multe orașe, pentru fluidizarea traficului au interzis pe anumite străzi, sau porțiuni de stradă Virarea la Stânga. Parțial acest lucru este implementat și în mun. Chișinău pe bd. Ștefan cel Mare (str. Eminescu, str. Armeană, etc.)

Dar vreau să mă opresc pe un caz ieșit din comun: Intersecția Alecu Ruso & Dimo.

Str. Alecu Ruso este o arteră strategică a mun. Chișinău, care leagă sectorul Ciocana de restul orașului. Din acest motiv au și fost cheltuiți zeci de milioane de lei pentru modernizarea ei și majorarea numărului de benzi până la 6, câte 3 în ambele direcții.

Însă toată această investiție este anulată de permisiunea de a Vira spre Stânga, în special dinspre sectorul Râșcani spre Ciocana.

Seară de seară poți urmări același tablou. Din 3 benzi spre Ciocana, funcțională este doar una, deoarece o bandă este ocupată de staționarea transportului în comun, iar alta de 1-2 mașini care Virează la Stânga.

Care este sensul reparației și suplinirea străzii până la 3 benzi într-o singură direcție, dacă ai Problema Gâtului de la Garafă pe segmentul bd. Moscova - str.Dimo.

Zilnic mii de mașini se înghesuiesc pe o singură bandă, pentru a se deplasa spre cel mai populat sectorul al capitalei, iar pe banda din dreapta sunt 2-3 mașini care Virează la Stânga. Pentru cele 2-3 mașini, există soluția bd. Moscova-str. Miron Costin, cu virare doar pe dreapta.

Prima soluție simplă și fără costuri, care ar permite fluidizarea traficului urban: Interzicerea Virării la Stânga pe arterele principale ale orașului, evident atunci când există soluții alternative pentru cei care au nevoie la stânga.

”Felicitări” cu al 1.000.000 mijloc de transport înregistrat și nu uitați: problema ambuteiajelor abia începe și merită TOATĂ atenția autorităților, grupurilor de experți, arhitecților și a tuturor celor care lunar pierd zeci de ore în trafic.

 

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE