Se concretizează astfel războiul ce a izbucnit de mai multe luni între premierul Timoşenko şi fostul său aliat din vremea Revoluţiei Portocalii, actualul preşedinte Viktor Iuşcenko. Atât ministrul de Externe, cât şi cel al Apărării sunt singurii doi membri ai cabinetului numiţi de preşedinte (chiar dacă Legea Fundamentală a ţării a fost modificată pentru a reduce prerogativele şefului statului). Cei doi oficiali s-au acuzat reciproc de trădare – preşedintele ucrainean s-ar fi făcut vinovat de prăbuşirea economiei şi a monedei naţionale ucrainene, dar şi de „pact” secret cu România, pe care ar fi lăsat-o să câştige procesul de la Haga referitor la delimitarea platoului continental.

 

La rândul său, Iuşcenko şi-a acuzat premierul (pe care a demis-o odată, în primul mandat de premier al acesteia, pe baza acuzaţiilor de corupţie) de trădare în favoarea Rusiei. Timoşenko ar fi negociat fără ştirea preşedintele acorduri referitoare la livrarea de gaze naturale dinspre Rusia, ce nu ar fi fost în interesul ucrainenilor. Motivul ar fi fost sprijinul pe care Moscova l-ar putea acorda Iuliei Timoşenko pentru ca aceasta să obţină cursa prezidenţială de anul viitor.

 

Motivul oficial invocat de deputaţi a fost că Volodimir Ogrâzko a pus incorect în aplicare politicile guvernamentale, relatează BBC. El a fost criticat pentru abordarea dosarului referitor la delimitarea platoului continental între Ucraina şi România. „Decizia CIJ este o dovadă a conspiraţiei preşedintelui Viktor Iuşcenko cu şeful statului român Traian Băsescu, de o trădare a intereselor naţionale. Trebuie să-l demitem pe Ogrâzko”, a declarat înainte de vot liderul comuniştilor ucraineni, Piotr Simonenko. Deşi Curtea de la Haga a pronunţat o sentinţă obiectivă, cum a apreciat şi ministerul de Externe ucrainean, dar şi preşedinţia ţării, politicieni ai BIUT şi din opoziţie au apreciat că Ucraina a pierdut „o bucată din teritoriul său” (România obţinând patru cincimi din teritoriul aflat în dispută) şi hidrocarburi în valoare de miliarde de dolari.

 

Însă decizia de a supune parlamentului decizia de suspendare a şefului diplomaţiei a venit după ce a acesta a ameninţat că îl va declara „persona non-grata” pe ambasadorul Rusiei în Ucraina, Viktor Cernomârdin. Acesta a apreciat că actuala clasă politică de la Kiev nu este formată din oameni cu care poate să discute (referindu-se în special la preşedintele Viktor Iuşcenko). Declaraţia lui Ogrâzko a fost imediat criticată de Iulia Timoşenko, ca fiind mult prea agresivă la adresa Rusiei. Ogrâzko devine astfel al doilea ministru nevoit să plece din Guvern, după ce luna trecută ministrul de Finanţe şi-a dat demisia în urma unor neînţelegeri cu premierul pe tema bugetului. Însă demiterea lui Ogrâzko poate fi contestată la Curtea Constituţională de preşedintele ţării.

 

Comuniştii şi Partidul Regiunilor au salutat „victoria” prin aplauze îndelungi în Rada Supremă, relatează Agerpres. În schimb, preşedintele Radei, Volodimir Litvin, s-a declarat surprins că s-a ajuns la destituirea ministrului, în condiţiile în care partidul premierului anunţase, cu doar o zi înainte că nu va vota pentru demitere.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE