Editorial: Primul decont, după alegerile locale

După promisiunile din campaniile prezidențiale și parlamentare, după sloganuri și metafore, după declinul economic constant, după sărăcirea populației, după înregistrarea unei migrații fără precedent, după reforme neîncepute sau eșuate lamentabil, după abuzuri și derapaje, după destule golănii … azi e ziua primului decont.

Prezența la vot – mulți experți și reprezentanți importanți din mai multe partide așteptau o prezență la vot mai scăzută decât cea înregistrată la alegerile locale precedente și din cauza unei campanii electorale complet anemică, inclusiv cea de la Chișinău. N-a fost așa și nu se mai poate pune în discuție absenteismul sau lipsa reprezentativității/legitimității în condițiile în care prezența pe Chișinău a fost cu 5% mai mare decât la alegerile locale anterioare și a depășit acum 40% (în condițiile migrației din Republica Moldova, o consider o cifră foarte bună de prezență).

Campania electorală – o campanie corectă, de Primar, destul de bine targhetată și variată pentru Ceban. Nici o intrigă, nici o temă serioasă de dezbatere, nici un moment de reală dificultate. Un contra-candidat (Lilian Carp) plictisit, cu o campanie făcută fără chef, cu votanți PAS care s-au întrebat încă de la început de ce nu s-a găsit un candidat „normal”. În toate sondajele a fost clar că el va fi nevoit să ia și voturi pe calea unui transfer de imagine politică, a celor care nu îl plac și nu au încredere în el, dar totuși mai țin la soarta PAS-ului. În final, oricum nu a ajuns la rezultat PAS-ului (32.9%) și o bună parte au votat Carp (28.2%) cu destulă delăsare și motivați de elemente de geopolitică și altele care nu au nici o legătură cu problemele capitalei.

Încă o dată s-a demonstrat că succesul în politica moldavă e mult mai mult generat de prestația competitorilor decât pe baza propriilor rezultate. Chișinăul are destule probleme, iar realizările lui Ceban au luat doar ochii pe ici și colo. În schimb, în 2 ani de guvernare, cei de la PAS au reușit să îl crească pe Ion Ceban lună de lună, să îl urce mult peste alura unui post de primar, transformându-l cu fiecare bătălie în principalul opozant al guvernării PAS. Din toate aceste clinciuri Ceban a ieșit câștigător cam de fiecare dată. Sigur, Ceban a beneficiat și de un vot de protest, un vot anti-PAS, vot pe care PAS nu pare să îl ia în serios, iar asta îi va costa mult și în următoarele alegeri.

Îmi aduc aminte reacțiile celor care au văzut sondajele companiei pe care o conduc cu Ceban deseori pe primul loc. Jurnaliști, ONG-iști, politicieni, persoane de pe Facebook, toți au avut ceva de spus, mai ales în direcția în care sondajele sunt „vândute” și că „știu ei destule”, că „știu cum stă treaba”, că „să ajungem să arătăm așa date ... ” etc. Aroganța asta o au nu doar suporterii PAS, ci și politicienii lor. Ea și acum se manifestă prin vocile lui Spînu și Grosu care se laudă cu victorii, acum când eșecul e cât ei de mare. Dacă e să facem o comparație cu rezultatele obținute de PAS în fiecare raion în alegerile parlamentare din 2021, vom vedea o cădere de 15%-20% sau chiar mai mare în fiecare raion. În multe din orașele din zona de centru a republicii, vă aduc aminte că PAS a obținut în multe cazuri peste 50% din voturi la parlamentare, iar uneori peste 60% sau chiar peste 70% din voturile exprimate. Acum, votul pentru PAS în consilii în aceste raioane e maxim în jurul a 35%.

Ceban a înregistrat un scor atât de aproape de 50% doar pentru că PSRM a jucat nesperat de corect această campanie și și-au promovat candidatul, fără să facă jocurile lui Ceban. Și puțin le-a lipsit ca Albu (4.5%) să mai smulgă o jumătate de procent de la Ceban și să ducă alegerile în turul II. Dar, singurul care putea dinamiza campania și putea duce lucrurile în turul II era de fapt Renato Usatîi. El și-a făcut însă alte calcule și s-a mulțumit cu puțin; a luat totuși un mandat în consiliu, neavând candidat la funcția de primar (cine a mai reușit asta!?). Eu cred că era una din șansele lui de a deveni erou, un rol care i se potrivea extrem de bine în contextul actual. Nu sunt atât de sigur că ar fi terminat doar pe locul III, în condițiile în care notorietatea și credibilitatea erau mai ridicate decât celei de care a beneficiat Carp.

Ion Ceban încheie lupta încă din primul tur cu 50.6%, la mai bine de 20% față de candidatul PAS, Lilian Carp (28.2%). MAN, un partid nou, care de fapt nu există ca doctrină/ideologie, organizare etc., pune sare pe rană și termină la votul pentru consiliul Municipiului Chișinău pe locul I cu 33.1%, urmat de PAS cu 32.9%. Rezultatele tuturor celorlalți care se consideră pro-europeni: Platforma Da, CUB, Partidul Schimbării, PSDE, PNM etc. sunt catastrofale și arată, o dată în plus, că proiectele de captare a dezamăgiților PAS sunt eșuate la această oră.

Un eșec usturător pentru PAS. Un eșec răsunător pentru partidul aflat la putere, partid care controlează toată verticala, având puterea să facă absolut tot, după cum am și văzut. Vor fi puține cazurile în care cineva se va alia cu PAS la nivel de raion. Încă nu e totul pierdut și poate-poate cei de la PAS se vor trezi. Vor avea totuși peste 250 de primari și au toată puterea pe intern și suportul extern. Dar este ceva ce cu siguranță pierd de câțiva ani. Votanți. Adică oameni.

Perioada votului bazat pe metafore, a unor capacități închipuite și proiectate asupra unor oameni incompetenți a trecut. PAS s-a izolat și a fragmentat cât a putut tot spectrul politic. La îndemnul doamnei președinte răspund voci de zero-virgulă la sută sau, cel mult un Victor Chironda, dar mimarea unor platforme pro-europene au zero continuitate și zero efecte. PAS/Maia Sandu au o multitudine de probleme, care nu sunt doar de percepție, ci de conținut. Și nu doar interne. Decontul de azi are și o latură externă; sunt 2-3 miliarde de dolari/euro primite de Republica Moldova, pe lângă suport, investiții, relații, garanții etc. Care e rezultatul acestei susțineri uriașe, măsurate nu doar în bani, transferat în plan politic intern? Cât a ajuns să coste un astfel de vot pentru PAS? Rezultatul acestor alegeri sunt dovada clară că succesele externe nu acoperă insuccesele pe plan intern. Dacă PAS crede în strategia miliardelor care vin din exterior doar dacă ei sunt la putere, mă tem că e o abordare greșită și asta nu o să-i țină la putere.

Azi, PAS arată ca un partid care nu mai deține încrederea majorității și nici măcar a unei mase relevante. Pentru următorii 2 ani devine vitală viteza cu care PAS/Maia Sandu vor arată că sunt capabili să arate că mai dețin controlul asupra viitorului. Pentru că tot ce a făcut PAS, guvernarea și Președinta Maia Sandu au pus bazele fiecărui decont, fiecărui insucces. Mai ales a celui de azi. Și vor mai urma.

Autor Doru Petruți, sociolog

Opinia exprimată în acest material nu neapărat coincide cu opinia redacţiei

politik

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE

Postări asemănatoare

MORTAL COMBAT între Sandu și Drăgălin – efectele unei rivalități...

CINE VA PLĂTI FACTURA POLITICĂ PENTRU ZÂMBETUL BATJOCORITOR AL DOMNULUI...

Maia Sandu președinte din primul tur, sau nu

Premiul „Timișoara pentru valori Europene” și capra vecinului

BANII NU SUNT PREMII ADMISIBILE

Anatol Țăranu: Un referendum de aderare la UE sau o...