CEDO a condamnat România pentru încălcarea drepturilor unei moldovence de a beneficia de condiţii de detenţie adecvate. La 8 ianuarie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a adoptat hotărîrea Retunscaia v. Romania (nr. 25251/04), în care a găsit vinovat statul Român de încălcarea drepturilor unei moldovence, garantate de Articolul 3 (interzicerea torturii) din Convenţia Europeană. Astfel, pentru nerespectarea condiţiilor de transportare şi detenţie pe durata procedurilor penale, statul Român a fost obligat să-i achite reclamantei un prejudiciu moral în sumă de 3000 euro.
Reclamanta, Alisa Retunscaia, s-a născut în 1979 şi locuieşte în Chişinău (Moldova).
La 14 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti a condamnat-o pe reclamantă pentru comiterea infracţiunilor de trafic de droguri, aducerea ilegală a drogurilor în România, consumarea ilegală a drogurilor, falsificarea documentelor de identitate şi trecerea ilegală a frontierei cu aplicarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de 6 ani. Atît procurorul, cît şi reclamanta au atacat sentinţa cu apel. La 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a decis menţinerea sentinţei stabilite de Tribunalul Bucureşti. Ambele părţi au declarat recurs. La 10 februarie 2004, Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie a respins recursul reclamantei ca fiind nefondat şi a menţinut deciziile instanţelor inferioare.
Referitor la condiţiile de detenţie în Secţia de Poliţie Bucureşti, trasportare şi detenţie în celulele instanţelor de judecată
La 26 noiembrie 2002, reclamanta a fost plastă în arest preventiv într-o celulă din Secţia de Poliţie Bucureşti, unde a stat pînă la 19 decembrie 2002. Condiţiile de detenţie au fost subiect de dispută dintre reclamantă şi Guvern. Reclamanta s-a plîns că a fost deţinută într-o celulă infestată cu gîndaci şi alte insecte. De asemenea, reclamanta s-a plîns că celula era supraaglomerată şi erau doar zece paturi pentru treizeci de oameni, care trebuiau să facă rând pentru a dormi. În plus, celulele nu erau asigurate cu apă caldă, nu dispuneau de ventilaţie, spaţii pentru exerciţii fizice şi nici de trusă medicală. Reclamanta susţine că televizorul şi lumina electrică erau conectate continuu, ceea crea dificultăţi de a putea dormi.
De asemenea, reclamanta a invocat că, pe durata procedurilor penale, ea a fost transportată de 9 ori într-o dubă supraaglomerată şi că celula tribunalului în care a fost deţinută pe parcursul procesului de judecată era murdară, supraaglomerată şi nu avea ventilaţie. În plus, existau doar două bănci pentru cele 20 de persoane care se aflau în celulă. Din această cauză, reclamanta a trebuit să stea pe betonul rece pentru mai bine de patru ore. Pe durata perioadei de aşteptare, reclamantei nu i-au fost asigurate alimente sau apă şi a avut acces limitat la WC.
Reclamanta s-a plîns în faţa CEDO, în temeiul Articolului 3 din Convenţie, că, pe durata arestului preventiv, ea ar fi fost supusă relelor tratamente. De asemenea, reclamanta s-a plîns de condiţiile detenţie în secţia de poliţie, în transportul destinat reţinuţilor şi în celulele tribunalelor.
Articolul 3 din Convenţie prevede că „Nimeni nu va fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante”.
CEDO a reţinut că Guvernul român nu au putut să ofere o descriere detaliată a condiţiilor în care reclamanta a fost transportată spre şi de la tribunal. În orice caz, Curtea constată că informaţiile prezentate de Guvernul român confirmă afirmaţiile reclamantei că spaţiul personal în timpul transportului era insuficient. Astfel, Guvernul a indicat că dubele utilizate pentru transportul reclamantei pot avea între 41, 45 şi 51 scaune, dintre care 7 locuri sunt destinate pentru ofiţerii de poliţie însoţitori. De aici rezultă că reclamanta a fost transportată de fiecare dată împreună cu alţi 41 – 63 deţinuţi, care nu numai că depăşeşte maximul capacităţii invocat de Guvernul român, dar şi presupune acordarea unei suprafeţe mai mici de 0,5 metri pătraţi necesar pentru spaţiul intim. Totodată, Guvernul român nu a furnizat oarecare date oficiale privind durata detenţiei sau condiţiile de detenţie din celulele tribunalului în care a fost reţinută reclamanta. Curtea Europeană a acceptat, prin urmare, declaraţiile reclamantei şi a constatat că ea a fost ţinută în condiţii inumane şi supraaglomerate pe parcursul detenţiei sale în tribunal.
Prin urmare, reclamanta a fostsupusăunui tratamentinuman şi degradant, cu încălcarea Articolului 3 din Convenţie. Cu titlu de prejudiciul moral, CEDO a acordat reclamantei suma de 3000 euro. Hotătîrea poate fi accestă pe site-ul CEDO.
În context, menţionăm că condiţiile de detenţie din penitenciarele şi locurile de detenţie preventivă din Republica Moldova fac obiectul mai multor condamnări la CEDO, în temeiul Articolului 3 din Convenţie, printre cauzele cele mai relevante fiind: Ostrovar, Becciev, Ciorap, Paladi, Malai, Popovici, Valriu şi Nicolae Roşca, Stepuleac, Gavrilovici, Străisteanu şi alţii.
Postări asemănatoare
Poluarea Nistrului ar putea genera prejudicii de miliarde – Moldova...
Tot mai mulți cetățeni reclamă Moldova la CtEDO – Plângerile...
Veaceslav Platon câștigă la CtEDO – Statul îi va achita...
Fostul premier Filat despre 30 de ani de la aderarea RM...
Domnica Manole, în centrul celui mai mare scandal de condamnare a...
Moldova condamnată la CtEDO pentru expropriere ilegală – Hotărârea pronunțată...
Caută
Urmărește-ne
Arhivă
Moldova riscă să rateze investiții europene din cauza capacităților administrative...
mai 21, 2026
Hristos s-a înălțat! – Creștinii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Domnului sau...
mai 21, 2026
Deputatul Usatîi cere reducerea taxelor vamale – Nivelul actual „nu...
mai 20, 2026
Maia Sandu la Strasbourg – Moldova țintește aderarea la UE...
mai 20, 2026
Declin semnificativ în construcții – Sectorul a scăzut cu 12%...
mai 20, 2026
Blocurile locative din Moldova renovate energetic cu granturi de până...
mai 20, 2026
