Fără categorie
Petru Lucinschi, un elitist al politicii moldovenești
aprilie 9, 2010
Este un povestitor iscusit și te lași ușor copleșit în lumea amintirilor plăcute. A răspuns sincer la toate întrebările, timp în care față în față cu Petru Lucinschi, cel de-al doilea președinte al Republicii Moldova (între anii 1996-2001) timpul a trecut foarte repede. VIP-ul acestei săptămâni spune că este o persoană împlinită atât din punct de vedere personal cât și profesional, deoarece ”pentru viața unui om eu am reușit destul de multe lucruri interesante și utile să fac”.Cu toate că a plecat de mult timp din politică a rămas o persoană la fel de activă și ocupată. În prezent este preşedintele Fundaţiei de Studii Strategice şi Dezvoltare a Relaţiilor Internaţionale “Lucinschi”, ceea ce îi dă posibilitatea să participe la multe conferințe internaționale. De asemenea petrece foarte mult timp cu cei șapte nepoți ai fiilor săi Sergiu și Chiril. ”Doi dintre care cred că ar putea să devină politicieni, pentru că sunt înzestrați cu multe calități pe care trebuie să le posede un politician”, spune VIP-ul săptămânii. A scris și două cărți ”Viața și moartea, Moldova și moldovenii” în care este descrisă istoria țării noastre cât și cele mai importante momente de cotitură a acestui stat.
Pentru Lucinschi spune că s-a implicat în politică din clasa a 5-a. Însă acum ”nu pot să-mi mai imaginez că m-aș mai putea implica în politică sau să candidez la vreo funcție. Consider că trebuie să respecți cursul vieții, pentru că fiecare etapă a vieții are frumusețea sa”.
1. Care credeţi că va fi relaţia de viitor cu România după scoaterea sârmei ghimpate de la graniţă?
Nu cred că sârma ghimpată caracterizează relațiile noastre. Acesta este un rudiment al sistemului de frontieră a Uniunii Sovietice, care, cu părere de rău, s-a mai păstrat până acum. Cursul politic, strategia, programul de activitate a guvernării nu s-a schimbat, cred că în sfârșit a venit timpul să trecem pe un făgaș mai liniștit. Noi suntem dintr-o rădăcină și suntem vecini, iar câte o dată vecinul este mai scump decât o rudă.
Sârma ghimpată este un simbol al sistemului vechi, un simbol al trecutului, dar care nu este acel element esenţial care să împiedice relaţiile noastre. Cred, totuși, că acest eveniment s-a făcut prea pompos.
2. Referitor la 27 martie, sărbătoriţi ziua marii uniri sau ce părere aveţi despre unirea Basarabiei cu România?
Noi permanent suferim în urma unor oameni iresponsabili care și-au exprimat doleanțele sale. Iar în condițiile reale ale R. Moldova, cred că așa manifestări duc numai la tensionare în societate, din cauză că mulți politicieni nu cunosc realitatea din Moldova. Sunt partide care au obținut 12 – 13% la alegeri și ei consideră că pot să promoveze o idee, dar nu este așa. Societatea noastră este neomogenă, suntem foarte diferiți din toate punctele de vedere, dar și etnic. Cu părere de rău aceasta duce la divergențe politice şi sociale. Noi trebuie să devenim niște exemple, trebuie să fim toleranți unul cu celălalt, într-o atmosferă liniștită. Iar toate ieșirile în masă unde se spune despre unire le consider drept provocare. Pentru că acesta este un proces prea serios, pe care trebuie să îl dorească oamenii de pe ambele maluri ale Prutului.
Da, sunt de acord că sunt forțe care pledează pentru aceasta, dar noi acum în mod serios nu putem să pornim acest proces, pentru că va stârni mare tensiune în societate. Societatea noastră încă nu este pregătită pentru discuții de acest gen, mai mult ca atât de acțiuni. În 1994 la alegeri a participat un partid care a spus că este pentru unirea cu România și a acumulat 0,35% din voturi. Acestea sunt niște aspirații care le consider o manifestare a gândirii unor oameni din societate. Azi dacă ar fi un asemenea partid, ar obține la fel de puține voturi, pentru că nu este real. La moment atât pentru clasa politică de la noi cât și pentru cea din România sunt trasate alte obiective. Noi dorim să fim o parte a Europei, dar dacă intrarea în UE nu se va realiza, din diferite motive, în primul rând UE nu va adopta o decizie politică, nedorind să-şi tensioneze relațiile cu Rusia. În acest caz va trebui să ne bazăm pe neutralitatea noastră permanentă și pe relațiile strânse cu România, pentru ca să nu mai avem neînțelegeri.
3. Referitor la limba oficială, care credeţi că ar trebui scrisă în Constituţie: româna sau moldoveneasca?
Nu ne mai înțelege nimeni, încă în 1989 s-a votat în Sovietul Suprem că limba moldovenească este identică limbii române, atunci care decizie trebuie să mai fie. Noi vorbim cu cetățenii din România aceeași limbă, dar ea se votează în Constituție, care trebuie să o voteze deputații. Când Alianța pentru Integrare Europeană va avea 68 de mandate, nu vor fi probleme și cred că va veni această zi, dar noi nu avem răbdare. Pe noi nu ne interesează să cunoaștem limba și să o vorbim frumos, ci cum se numește ea. Pentru moldoveni aceasta este problema numărul unu. Contează cel mai mult exteriorul.
În 1918, Nicolae Iorga în cartea „Istoria românilor” scrie: ”între Prut și Nistru se întinde țara pe care rușii au numit-o Basarabia, când au cucerit-o la 1812, cei mai mulți dintre locuitorii de la țară își ziceau și își zic și până astăzi moldoveni și vorbesc limba pe care o numesc moldovenească”. Care este problema atunci? De ce în loc să o studiem corect, noi 20 de ani vorbim cum se numește? Cred că numai timpul va rezolva această problemă.
4. Referitor la evenimentele din aprilie 2009, ce înseamnă 7 aprilie pentru Dvs., de ce vă aminteşte această zi?
Pentru mine înseamnă foarte mult, este un moment de cotitură. 7 aprilie în contextul schimbării joacă unul dintre cele mai esențiale momente. 7 aprilie este un exemplu pentru guvernare care trebuie să fie atentă față de spiritul și atmosfera în societate. Comuniștii prin politica lor, care se caracteriza prin 3 momente: minciună nerușinată, frica (mai ceva ca în Uniunea Sovietică, oamenii vorbeau în șoaptă), ura (care au adus-o între oameni, dacă nu e de al nostru e împotriva noastră) au creat şi acumulat o atmosferă de insatisfacție între cetăţeni, pentru că nimeni nu era mulțumit, toți așteptau schimbarea, pentru că era deja imposibil.
Până la ziua de 7 aprilie au fost create niște premize, pentru că nimic nu se întâmplă în societate fără momente care mocnesc până atunci. Pe parcursul anilor s-a acumulat această neîncredere și în final anunţul despre câștigarea noilor alegeri din partea comuniștilor i-a revoltat pe oameni. Referitor la lovitura de stat despre care comuniștii spun că a avut loc și care reprezintă răsturnarea guvernării, este o exagerare. Ştim că întreaga guvernare, de atunci, era în clădirea Guvernului şi nimeni din protestatari nu a făcut nici o încercare să o ia în asalt precum Parlamentul şi Preşedinţia. Sunt structuri care trebuie să apere aceste edificii, pentru că SIS-ul a știut din timp ce o să se întâmple, dar nu au întreprins nimic. Au știut din timp că vor fi provocații, de ce nu au întreprins nimic?! În schimb ei au primit Ordine pentru merite. Sunt niște lucruri neclare, însăși falsificarea filmului realizat de fosta guvernare pune semne de întrebare. Eu îi cunosc foarte bine pe oamenii din fosta guvernare, știu metodele de care se folosesc ei, dar, poate vreodată se va afla adevărul.
5. Dacă aţi avea acum puterea legislativă, care ar fi primele acţiuni pe care le-aţi întreprinde ţinând cont de situaţia politică dificilă în care se află RM?
Răspunsul la această întrebare aș vrea să îl exprim printr-un citat: „Fii atent la gândurile tale, pentru că ele vor deveni cuvinte, fii atent la vorbele tale pentru că ele vor fi fapte, fii atent la faptele tale pentru că ele vor fi obiceiuri, fii atent la obiceiurile tale pentru că ele vor fi caracterul tău, fii atent la caracterul tău pentru că el va fi destinul tău”. Acesta ar fi sfatul meu pentru guvernanți, să țină cont de aceste îndrumări, deoarece la moment trebuie de calmat situația din societate.
6. Dacă ar fi să scrieţi cele mai interesante momente din viaţa Dvs. într-o biografie, care ar fi acelea?
În premieră vreau să vă spun că în sfârșit m-am hotărât să scriu o carte de memorii, pe care o încep deja. Pentru că încă din copilărie am momente foarte interesante. Apoi viața studențească și deja ceea ce a urmat după. La diferite etape sunt diferite momente interesante, am cunoscut atât de multe personalități importante, dar chiar și m-am împrietenit cu ei și cred că trebuie să îi menționez în memoriile mele.
7. Dacă nu aţi fi Petru Lucinschi ce aţi spune despre el sau cum l-aţi caracteriza?
Este greu să te caracterizezi, dar voi încerca să spun câteva calități. Sunt un om cântărit, iubesc să spun adevărul, cu toate că nu de fiecare dată trebuie să îl spui, apoi am mai învățat și eu ce și când să spun. Sunt o persoană de acţiuni de lungă distanță, văd și îmi plac lucrurile de durată. Nu am văzut niciodată oameni mai inferiori ca mine, întotdeauna văd în cei cu care discut că au o prioritate față de mine. Dacă văd un muncitor, el poate face ceva ce eu nu pot, dacă văd un măturător mă bucur pentru că el face ceva mai bine decât mine și asta îmi trezește o stimă față de om. Și nu în ultimul rând țin cont de măsură în acţiuni şi aprecieri.
8. Care sunt regretele Dvs?
Nu pot să înțeleg oamenii care spun că dacă ar mai putea trăi încă o dată viața nu ar regreta nimic și ar trăi-o la fel. Cum să nu ai regrete și să nu vrei să modifici ceva. Eu regret că foarte multă lume care s-a adresat la mine nu am putut să o ajut. Atunci când te afli la funcții înalte soarta unui om este ceva simplu de realizat. Chiar și acum îmi spun oamenii cât de mult i-am ajutat, dar pentru mine, deseori, a fost 45 de secunde să vorbesc la telefon cu un șef, dar rezultatul, de fapt este un moment din soarta unui om.
9. Ce amintiri din copilărie vă leagă de sărbătoarea de Paşti?
Da… Paștele este o sărbătoare foarte așteptată mai ales în anii copilăriei, acolo în satul plin de oameni. Îmi amintesc de scrânciobul de la fratele tatei care locuia peste 2 case de noi, ne adunam foarte mulți tineri în ajunul Paștelui și făceam focuri de artificii. Timp de câteva zile țineam în gaz legate câteva cârpe în formă de minge și apoi le aprindeam noaptea, pentru că pe atunci nu existau focuri de artificii care pot fi găsite azi. În ziua de Paști îmi plăcea obiceiul de a ciocni ouăle vopsite și eu deseori câștigam. Le căutam pe cele mai mari de rață, de gâscă. Pregătirile de Paști erau interesante, pregăteam jambon cu câteva săptămâni înainte, ceea ce nu mai găsesc azi. Așteptam noi cumpărături, în clasa a 7-a părinții mi-au cumpărat primul costum. Acum mergem la biserică în noaptea învierii, la Catedrală, apoi ne ducem la un preot, prieten de familie.
Caută
Urmărește-ne
Arhivă
Guvernul a început să împarte cele 1,9 miliarde de euro...
martie 26, 2025
Moldova fără puncte în preliminarele Cupei Mondiale din 2026 –...
martie 25, 2025
ULTIMA ORĂ: Bașcanul Găgăuziei, Evghenia Guțul, reținută de CNA pentru...
martie 25, 2025
Șase măsuri agreate de SUA și Rusia, după negocierile din...
martie 25, 2025
Şedinţa CSS: Instituțiile statului au prezentat rapoarte privind asigurarea alegerilor...
martie 25, 2025
După scumpirea apei în Chișinău cresc și datoriile – Apă-Canal...
martie 25, 2025
