- Mergem pe jos sau luăm un câine?
(Anecdotă)
Purici sub acoperire
În R. Moldova, sub acoperirea de reporteri sau comentatori, îşi fac de cap de ani buni nişte purici asasini. Nişte kileri paraziţi. De ce spun asta? Pentru că ei atacă nu ideile, ci persoanele. Combat nu păreri, ci oamenii care se încumetă să-şi expună un punct de vedere care nu convine guvernării comuniste, scrie Petru Bogatu, în pagina de internet de la Jurnal de Chișinău.
Pe vremuri, când eram mai tânăr, chemam în judecată aceşti păduchi sau purici de presă. La mijlocul deceniului trecut mai puteai să cauţi dreptate în justiţie. Astăzi nu-mi mai pasă. Nu are niciun haz să-ţi pui mintea cu ei. Pentru că degeaba lupţi cu insectele parazite, dacă nu faci curăţenie generală.
De la 2001 încoace în R. Moldova a luat proporţii un jurnalism obedient, pe cât de bălos, pe atât de jegos. Acesta, fireşte, îşi are originile în regimul totalitar. Dar atunci cel puţin putea fi înţeles şi, deci, scuzat. Pentru că în lagărul socialist ziaristul nu prea avea de ales. Organele de informare în masă, de la un capăt la altul, trebuiau să fie o clonă a unor gazete precum Pravda sau Scânteia.
Acest tip de presă slugarnică nu a încetat să existe după prăbuşirea imperiului răului şi a sateliţilor lui. Din contra. La Chişinău, îmbrăcând forme noi, el s-a întărit şi s-a lăţit mai întâi sub agrarieni, dar mai cu seamă sub comunişti.
Paraziţi în blana câinelui de pază
Identificarea propagandei comuniste cu presa, ce-i drept, este doar un fel de a spune. Un eufemism delicat. Legătura ei cu mass-media e ca cea a păduchelui cu dulăul în a cărui blană s-a aciuat.
Cum presa este catalogată ca fiind un câine de pază al societăţii, de firele lui de păr se prind uneori fel de fel de paraziţi. Mai ales în condiţiile în care acesta trăieşte într-un mediu insalubru. Or, spaţiul nostru public a fost poluat atât de mult de guvernarea PCRM prin corupţie, abuz de putere şi hoţie ordinară, încât mass-media de la Chişinău este acum afectată în mare parte de pediculoză.
Păduchii de presă sug sângele jurnalismului nu de capul lor, fireşte. Ei sunt servii stăpânilor care le-au dat în folosinţă o anumită postată de pe blana câinelui.
La Chişinău există o întreagă tagmă de pretinşi ziarişti care de-a lungul anilor au lustruit zelos imaginea guvernanţilor. Unii dintre ei, de exemplu, la începutul deceniului trecut l-au slujit pe Snegur, apoi au trecut în curtea lui Lucinschi, ca în cele din urmă să ajungă perii de ghete în garderoba lui Voronin.
Funcţia lor de bază e să transmită în mass-media un fel de tifos exantematic. Zi de zi, aceşti mici paraziţi intră cu picioarele murdare în intimitatea oamenilor indezirabili, otrăvindu-le viaţa, măscărindu-i şi denigrându-i. Nu există o persoană publică valoroasă care să nu fi fost ţinta unor atacuri furibunde lansate de dispozitivul de propagandă al regimului comunist. Vasile Butnaru, Val Butnaru, Lorena Bogza, Alexandru Dorogan, Constantin Cheianu, Nicolae Dabija, Nicolae Negru, Valeriu Saharneanu, Constantin Tănase, ca să amintesc doar câteva nume de jurnalişti cunoscuţi, sunt hărţuiţi în cel mai josnic mod cu putinţă de păduchii de presă.
Se impune o igienă a presei
Paraziţii au însă, precum se ştie, capacitatea să treacă de la om la om. De pe un câine pe altul. Mai ales dacă acesta din urmă are şi vreun medalion legat de gât. Nu-i exclus ca unii dintre reprezentanţii noi guvernării democratice să fie tentaţi, pentru a-i obliga şi pe comunişti să se scarpine, să facă rost de nişte păduchi de presă, preluându-i de la PCRM.
Ar comite o greşeală capitală. Ar pierde şansa să facă curat în casa comună numită R. Moldova. Ar îngropa toate posibilităţile de a racorda nu numai mass-media, ci şi întregul sistem politic naţional la standardele europene.
Ca presa să scape de păduchii ei, nu trebuie urmat numaidecât exemplul lui Barack Obama. Preşedintele american, precum se ştie, a fost criticat de luptătorii pentru drepturile animalelor pentru cruzimea cu care s-a debarasat de o muscă. Nu-i nevoie de aplicarea forţei, ci doar de igiena meseriei. Cu destulă apă şi şampon paraziţii se vor retrage, singuri şi nesiliţi de nimeni, pe ţeava de la chiuvetă.