După ce a fost depusă la CEDO şi comunicată Guvernului, cererea Cebotar şi Tanasoglo c. Moldovei constituie, la moment, obiectul unei sesizări în adresa Curţii Constituţionale a RM, care este invitată să interpreteze noţiunea de „asigurare a bunei vecinătăţi” coroborată cu dreptul de proprietate privată.
La 19 decembrie 2012, pe rolul Curţii Constituţionale a RM a fost depus o sesizare semnată de către deputatul T. Deliu, prin care s-a solicitat interpretarea articolului 46 alin.(5) din Constituţie, potrivit căruia: „Dreptul de proprietate privată obligă [...] asigurarea bunei vecinătăţi”.
Curtea Constituţională a fost, astfel, invitată să răspundă, prin prisma art. 28 şi 29 din Constituţie, dar şi Art. 8 din Convenţia Europeană, la un şir de întrebări şi, în special, dacă „nerespectarea distanţei minime faţă de linia de hotar sau de construcţia vecină constituie o încălcare a obligaţiei de respect reciproc sau o atentare inadmisibilă asupra dreptului de proprietate coroborat cu dreptul de vecinătate”. Astfel, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra distanţei minime dintre construcţiile vechi şi cele noi, precum şi măsura în care această distanţă afectează drepturile de proprietate vizavi de obligaţia de asigurare a bunei vecinătăţi.
Este de menţionat totuşi că problema pusă în faţa Curţii Constituţionale vine pe fundalul existenţei pe rolul CEDO a unei cereri Cebotar şi Tanasoglo c. Moldovei (nr. 25614/06). Odată cu comunicarea respectivei cereri, CEDO a invitat Guvernul RM să răspundă la întrebarea dacă a existat o ingerinţă în dreptul reclamantelor la respectarea domiciliului lor şi, în caz afirmativ, dacă a fost această ingerinţă legală şi necesară.
Conform faptelor reflectate în cerere, reclamantele Valentina Cebotar şi Irina Tanasoglo, locuiesc într-un bloc din mun. Chişinău la etajul 1 şi respectiv 5. În perioada 2003-2005 în faţa blocului reclamantelor a fost construită o casă cu şase etaje, la o distanţă de 20-30 cm de ferestrele reclamantelor.
În luna aprilie 2003, prima reclamantă s-a plâns Inspecţiei de Stat în Construcţii de ilegalitatea construcţiei din faţa blocului în care locuieşte. Autoritatea a dispus încetarea lucrărilor de construcţiei. Ulterior, în acelaşi an, reclamantele au iniţiat proceduri împotriva Consiliului municipal Chişinău solicitând anularea autorizaţiei de construcţie pentru clădirea cu 6 etaje din faţa blocului lor.
La 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea primei reclamante pe motiv că noua clădire a fost construită cu respectarea proiectului autorizat, iar reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu. Totodată, instanţa de judecată a menţionat că reclamanta era responsabilă de faptul că nu are acces la lumina de zi în fereastra sa, pe motiv că  reconfigurarea balconului său era neautorizată. Curtea de Apel Chişinău a respins, de asemenea, cererea celeilalte reclamante pe motive procedurale, în particular, că nu a fost respectată procedura prealabilă.
La 28 decembrie 2005 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursurile reclamantelor pe aceleaşi motive.
În 2006, reclamantele au depus o cerere la CEDO în care s-au plâns, în particular, că le-ar fi fost încălcat dreptul la respectarea domiciliului, garantat de  Art. 8 (Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Livertăţilor Fundamentale.
În mai 2012, CEDO a comunicat cererea Guvernului RM şi a invitat părţile să se expună pe marginea pretinselor încălcări ale Art. 8 din Convenţie.
Hotărîrea Curţii Constituţionale privind interpretarea art. 46 (5) din Constituţie va constitui, cel mai probabil, argumetnul de bază al Guvernului în faţa CEDO cu privire la cauza Cebotar şi Tanasoglo.

Art. 8 din Convenţia Europeană prevede că „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale”.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE