Curtea Constituţională a adoptat ieri o nouă hotărâre, prin care a fost reparată o eroare istorică, intenţionată, a deputaţilor de sorginte agrariano-comunistă care, la momentul adoptării Constituţiei, au neglijat voinţa expresă a poporului şi au adoptat o lege fundamentală neconcordantă cu piatra de temelie a statului Republica Moldova — Declaraţia de independenţă.
Acţiunile ulterioare ale pseudo-democraţilor şi comuniştilor care i-au succedat au fost îndreptate contra adevărurilor proclamate în această Declaraţie, referitoare la limba română, ocuparea forţată, dezmembrările teritoriale, necesitatea retragerii trupelor ruse, condamnarea Pactului Molotov-Ribbentrop ş.a.
Se pare că valorile promovate de exponenţii adevăratelor Mari adunări naţionale, incluse în textul Declaraţiei, nu au putut fi suportate de către comuniştii tovarăşului Voronin, care a organizat „pierderea prin ardere” a Declaraţiei de independenţă în timpul protestelor din 7 aprilie 2009, probabil pentru a putea şterge definitiv amintirea despre actul constitutiv al Republicii Moldova.
Fiind conştienţi de tendinţa de ignorare a idealurilor pentru care au militat participanţii la acţiunile de renaştere naţională, deputaţii Partidului Liberal au înaintat Curții Constituționale o sesizare în care au solicitat expres recunoaşterea Declaraţiei de Independenţă ca fiind valoric superioară Constituţiei Republicii Moldova, fapt confirmat cu plenitudine prin Hotărârea Curţii Constituţionale.
Astfel, de acum încolo, în baza Hotărârii Curții Constituționale din 5 decembrie, Constituţia Republicii Moldova va putea fi citită doar împreună cu Declaraţia de Independenţă, care devineparte integrantă a Constituţiei, care însă, spre deosebire de textul Constituției, nu poate fi modificată niciodată! În acest sens, indiferent de dorinţele unor vasali ai „fratelui mai mare” de la est, indiferent de numărul modificărilor false ce vor fi efectuate în articolele de bază ale Constituţiei, legea fundamentală va conţine întotdeauna şi Declaraţia de Independenţă, cu motivele autentice care au stat la baza ruperii de Uniunea Sovietică şi crearea unui nou stat.
De acum încolo, „stataliştii” pătimaşi vor fi nevoiţi să accepte prevederile acestui act suprem şi să-l respecte.
La fel de adevărat că acum va fi nevoie de o muncă minuţioasă de ajustare a cadrului legal. În primul rând este vorba despre înlocuirea falsei „limbi moldoveneşti” cu veridica limbă română, menţionată în Declaraţia de independenţă, în toate actele legislative și normative ale Republicii Moldova.
De asemenea, urmează a fi revăzute şi chiar şi unele hotărâri anterioare ale Înaltei Curţi Constituţionale, cum ar fi cea prin care a fost declarat neconstituţional decretul preşedintelui interimar Mihai Ghimpu privind declararea zilei de 28 august — zi de ocupaţie sovietică. Or, acum, odată cu inserarea Declaraţiei de independenţă, Constituţia conţine prevederi exprese care menţionează că „fără consultarea populaţiei, Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, au fost ocupate prin forţă la 28 iunie 1940”. Mai ales că inclusiv în hotărârea sa de ieri Curtea Constituţională a menţionată că „orice control de constituţionalitate sau interpretare urmează a avea în vedere nu doar textul Constituţiei, ci şi principiile constituţionale enunţate în Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova”.
În această ordine de idei, observăm că pe lângă îndelung aşteptata repunere în drepturi a limbii române, Hotărârea de ieri a Curţii Constituţionale prin care s-a decis că Declaraţia de Independenţă reprezintă textul constituţional primar şi imuabil al blocului de constituţionalitate,creează un cadru legal perfect pentru perpetuarea idealurilor naţionale enunţate în Declaraţia de Independență şi le va proteja de atacurile mişeleşti ale unor guvernări vândute și răs-vândute.