Destrămarea URSS nu a distrus protecţionismul din CSI. Vinurile moldoveneşti au avut liber la piaţa rusă, în timp ce francezii, italienii sau australienii erau nevoiţi să plătească taxe vamale usturătoare pentru a ajunge în paharele ruşilor. Mai mult, vinurile din Moldova erau făcute pe gustul consumatorilor sovietici, adică albe şi dulci, în timp ce în restul lumii domina vinurile roşii şi seci. Nu a durat mult ca pe baza relaţiilor vechi vinurile moldoveneti să recucerească piaţa rusă. În scurt timp ele au devenit o adevărată mină de aur pentru republică. Băncile se îngrămădeau să crediteze sectorul, iar producătorii aveau bani din belşug, inclusiv pentru o clădire gigant care să reprezinte industria.
În anul de maximă glorie, 2005, jumătate din vinurile băute în Rusia au provenit din Moldova. Dar în anul următor Moscova a impus un embargou sub pretextul calităţii slabe a licorilor provenite din republică. Gestul, cu tente politice, a scufundat practic industria vinurilor. Interdicţia a fost ridicată pentru a fi din nou reinstaurată în 2010.
Lucrurile arată cu totul diferit de data aceasta, cota de piaţă a vinurilor moldoveneşti nu depăşeşte 12%, potrivit presei ruse. Evident fondurile pentru Institutul de Vinificaţie au secat. Embargoul rusesc a arătat clar costul dependenţei de piaţa rusă. Şicanele din 2010 par a sugera un singur lucru. Dacă moldovenii votează greştit – din punctul de vedere al Rusiei- atunci şurubul se va stânge şi mai tare!
Anul 2006 nu a fost doar unul al dezastrului comercial pentru Moldova. Chiar în momentul când vinurile erau blocate de Rusia, comerţul cu bunuri şi servicii al Moldovei a suferit o schimbare majoră. Pentru prima dată, Uniunea Europeană a devansat CSI ca principal partener comercial. De atunci, diferenţa s-a consolidat în favoarea Europei.
Orice nou guvern instalat la Chişinău după alegerile de duminică va fi influenţat, chiar şi împotriva voinţei sale, de acest lucru.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE