În plus, problema posibilității fraudării alegerilor au devenit o parte integrantă a campaniei electorale, împreună cu agitaţia electorală ilegală și utilizarea tehnologiilor „negre”.
Din categoria falsificărilor nu fac parte astfel de fenomene specifice a procesului electoral, ca încălcări privind agitația electorală, PR-ul negru.
Fraudarea procesului electoral poate fi divizat în două etape. Falsificarea propriu-zisă şi pregătirile pentru punerea în aplicare a tehnologiilor fraudării alegerilor.
Falsificarea rezultatelor scrutinului în sine nu este un fenomen doar caracteristic spaţiului fostelor state ale Uniunii Sovietice, și, în unele cazuri, “tinerelor” puteri europene, dar şi specific alegerilor prezidenţiale din Statele Unite, de exemplu din anul 2000, când au apărut în țara considerată modelul democrației participative, scandaluri legate de existența fraudelor electorale în măsură să influențeze rezultate alegerilor.
În general, alegerile pot fi clasificate în trei categorii: corecte și libere, adică cele în care nu au avut loc fraude de facto să influențeze rezultatele finale ale scrutinului, alegeri ameninţate cu riscul de falsificare, alegeri fraudate. Deşi, organizarea şi desfăşurarea alegerilor în mare parte se conformează cerinţelor legislației electorale, procesul electoral nu corespunde în totalitate standardelor şi principiilor internaţionale privind alegerile libere şi corecte, excluzând existența alegerilor de primul tip. Astfel, în timpul scrutinul există semne vizibile de predispoziție a fraudelor electorale, deci prin urmare, aproximativ în toate statele lumii sunt organizate alegeri din cele două categorii sus numite.
Tema falsificării rezultatelor alegerilor prezintă un interes deosebit în condițiile când fraudarea scrutinului devine o realitatea a vieții politice moderne, iar activitatea de prevenire a falsificării – una din principalele priorități ale activităţii electorale. Atunci când nu se cunosc și înțeleg limitele campaniei de fraudare a alegerilor și tehnologiilor politice aplicate în acest sens, atunci însuși falsificarea electorală este împânzită cu tot felul de mituri, speculații, şi, se transformă într-o politică de conversiune între organele electorale și participanții la procesul electiv.
Prezentăm o listă de tipuri și moduri de fraudare a alegerilor. Probabil, în cadrul unor alegeri viitoare pot fi implementate noi moduri, sau se vor perfecționa tehnologiile deja cunoscute privind falsificarea rezultatelor scrutinului. Doar dacă publicul va deține informații despre aplicarea acestor tehnologii de fraudarea a alegerilor, va fi capabil de a crea un anti-mecanism eficient de prevenire și depistare a falsificărilor, care pun la îndoială libertatea şi corectitudinea alegerilor.
Tehnici de fraudare a alegerilor aplicate de către organele electorale
De obicei, prin aplicarea tehnologiei de falsificare a scrutinului electoral se urmărește punerea la îndoială nu numai competenţei comisiei electorale centrale, dar însuși a legitimității alegerilor. Candidatul electoral care află informații și deține probe despre organizarea sau posibilitatea unor fraude electorale în cadrul alegerilor, brusc se poate transforma într-un jucător politic, care are toate șansele de a pune în pericol nu doar pe membrii comisiei electorale, dar și compromite reprezentanţii puterii executive și imaginea observatorilor internaționali acreditați să monitorizeze desfășurarea scrutinului.
Unica structură a puterii legitime, datorită căreia, în mare parte vor depinde totalizarea și anunțarea rezultatelor este Comisia Electorală, un organ de stat, însărcinat cu realizarea politicii electorale, organizarea și desfășurarea alegerilor. Astfel, de administrarea alegerilor de către sistemul de organe electorale, care cuprinde atât Comisia Electorală Centrală, cât și consiliile, birouri electorale ale secţiilor de votare, etc. De activitatea membrilor organelor electorale va depinde numărarea voturilor. De sistemul lor de valori sau motive personale va rezulta în fond, dacă alegerile vor fi libere și corecte sau fraudate, în condițiile răspândirii mitei electorale în perioada preelectorale, electorală și în ziua alegerilor (vezi materialul „Prețul Votului”, rubrica Tehnologii Politice).
În pofida funcționării unei proceduri juridice de numire a membrilor comisiei și a birourilor electorale ale secțiilor de votare, fiecare formațiune politică, de regulă, încearcă să influențeze ca reprezentanții acestora (“oamenii lor”) să fie membri ale organelor electorale, astfel, având posibilitatea de a aplica mecanismele de fraudare a alegerilor sau de a întreprinde măsuri de contracarare a acestora. Uneori, este suficient de a analiza componența personalului Comisiei Electorale sau a secțiilor de votare pentru a presupune riscurile falsificării alegerilor. Continuă și ia amploare practica veche de desemnare pe criterii politice și clientelare a președinților și locțiitorilor secțiilor de votare.
În cadrul scrutinului sunt înregistrate o serie de încălcări, nereguli şi abateri de la prevederile normelor legale, care nu întotdeauna sunt incluse în listele de incidente şi raportate organelor electorale.
Tehnica de falsificare cea mai răspândită la alegeri este numită „buletinul de vot rebutat” (considerat ca fiind necorespunzător cerinţelor stabilite de legislația electorală privind editarea buletinelor de vot). Aceasta se datorează faptului că este o metodă sigură pentru membrii organelor electorale, căci în cazul în care încălcarea legii este evidentă, există oportunitate de a învinui personalului tehnic de la tipografie sau persoana responsabilă din cadrul Comisiei Electorale. Buletinul de vot este tipărit în așa fel încât un candidat obține vizual un avantaj semnificativ faţă de alţi candidaţi. De exemplu, numele de familie al candidatului, apartenența sa politică etc. sunt editate cu anumite simboluri, caractere, culoare. În această situație buletinul de vot este perceput vizual, la nivel de inconștient, de către alegători drept un singur candidat, alţi candidaţi sunt priviți ca “text tehnic”, o instrucție ce conține explicaţii privind modul de a vota.
Tipărirea buletinelor de vot redutate este un mijloc riscant, dar, în același timp eficient. Acesta reprezintă aproximativ 10-20% din numărul total al buletinelor de vot. Un redut poate fi un mic punct în colţul din stânga în dreptul numelui unui candidat electoral pentru care se va vota.
În cazul în care alegătorul a votat pentru un alt candidat, atunci acest buletin de vot va fi automat considerat nevalabil sau nul, deoarece acest buletin are două semne: cel de alegător, precum şi punctul pus lângă numele unui alt candidat. În consecinţă, folosind această metodă se poate falsifica semnificativ opțiunea electorală a cetăţenilor şi practic se poate provoca victoria garantată a candidatului electoral “care este indicat de redut”. De obicei, aceste buletine sunt trimise la birourile electorale ale secțiilor de votare din zonele în care, cel mai probabil concurent are șanse mari de a câștiga alegerile.
Tipărirea unui număr suplimentar de buletine de vot oferă, de asemenea, posibilitatea fraudării scrutinului, însă spre deosebire de metoda anterioară, necesită nu doar coordonarea cu acțiunile comisiei electorale, ci și cu participanții secțiilor de votare care vor distribui prin fraudarea acestor buletine, reieșind de cererea unor concurenți. În plus, această tehnică va cere organelor electorale să facă fals de acte electorale în proporții deosebit de mari.
Buletinele de vot pot fi tipărite și de persoane fizice. În urma evaluării ofertelor, a negocierilor purtate cu fiecare ofertant în parte și aplicând criteriul "prețul cel mai scăzut" comisia specială poate desemna ca ofertant orice persoană câstigator al procedurii de achiziție pentru tipărirea buletinelor de vot (chiar afacerișit suspectați de corupție).
Această tematică va mai fi abordată și în unul din următoarele materiale...

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE