Duminica Mare încheie șirul marilor sărbători domnești începute cu Floriile. Foarte multe dintre datinile ce se obișnuiesc în această zi sunt legate de ziua premergătoare, cu Sâmbăta moșilor sau cu sărbătoarea de-a doua zi, Rusaliile.
De sâmbătă seara, flăcăii se duc pe la vii ori pe la păduri, unde taie nuiele de tei. Aceste nuiele le duc acasă în spinare. Cei ce aduc pentru casa lor, cei ce cumpără sau cei ce dobândesc în dar, împodobesc întreaga gospodărie cu nuiele de tei. Rămurelele mici le pun pe la icoane și pe la colțurile caselor, iar afară le pun pe la ferestre și pe sub streșini.
Teiul se duce chiar și la biserică: ramurile se așează înaintea icoanei Maicei Domnului sau năfurarului. După serviciul divin, preotul ia câte o mlădiță mică și dă fiecărui creștin care vine la anaforă. Aceste mlădițe se pun și se păstrează apoi la icoanele din casă, întocmai ca și salcia de la Florii.
Teiul din Duminica Mare este bun la multe. Când peste vară plouă cu piatră, este bine să se arunce afară câte o crenguță de tei uscat, cu credința că astfel, piatra va înceta. Aceste buruiene, se spune că sunt bune pentru multe leacuri. Din ele se fac ceaiuri împotriva răgușelii și a junghiului provenit din răceală. Cu aceste plante se descântă la boli.
Ziua se face mare horă în sat, căci pentru cea din urmă dată mai umblă scrânciobul, adică se dau în scrânciob flăcăi și fete. De la Duminica Mare înainte, pe tot timpul verii, rareori se mai fac hore în sat, deoarece flăcăii și fetele mari, de aici în colo își vor petrece sărbătorile pe la vii, unde se vor găsi cireșe coapte și unde mai târziu se vor coace fragii, murele, căpșunile, nucile si altele.
O caracteristică de căpetenie a acestei sărbători este pomenirea morților la biserică. Aici gospodinele duc bucate, pe care le așează pe colivar spre a le sfinți preotul.
De la Duminica Mare este îngăduit oricui să doarmă pe prispa casei sau oriunde afară. Până la această zi însă nu e bine, căci pe cel ce se culcă afară îl cuprind frigurile aduse de spiritele rele ale aerului. Această credință are mult adevăr, cunoscând ca noaptea este destul de răcoroasă până la Duminica mare.