Liviu Vedrașco este un medic moldovean care salvează viața a zeci de persoane din Haiti. Vedraşco este probabil şi primul moldovean intervievat de o somitate a jurnalismului american, în emisiunea Larry King Live de la CNN. Relaţia cu presa, uneori enervantă, este esenţială în asemenea misiuni, spune Liviu Vedraşco într-un interviu cu Europa Liberă. Întrebat cum ar putea descrie peisajul pe care l-a văzut la Port-au-Prince atunci când ați ajuns, medicul a răspuns:
”În primul rând cum am ajuns, pentru că nu am avut nici un aranjament prealabil. Când cutremurul a avut loc, la ora 16:57 cred, eram în faţa computerului în oficiul meu din Washington. În decurs de cinci minute am vorbit cu vicepreşedintele companiei noastre şi am decis că plec. Am avut la început o echipă de patru oameni: o persoană responsabilă de securitate, una responsabilă de logistică, una de relaţia cu media şi eu. Am zburat din Washington în Puerto Rico, de acolo în Republica Dominicană. Nici acolo nu aveam vreun aranjament, dar deja începuseră câteva zboruri umanitare care duceau mâncare pentru victime. Persoana noastră responsabilă de securitate a vorbit pur şi simplu cu pilotul dacă putem merge şi noi, să stăm în picioare printre pachetele umanitare. Aşa am şi făcut. Ne-am îmbarcat în avionul acela micuţ cu toate pachetele umanitare, fără nici un fel de control de securitate, nimic, pentru că totul se hotăra în materie de minute”.
Faceți această meserie de 17 ani, adică participați la operaţiuni medicale de urgenţă în diferite zone de calamitate. Cum ați ajuns să aveți această ocupaţie?
Liviu Vedraşco: Fiecare om probabil că trebuie să ia o decizie despre ce însuşiri are, la ce este bun, să vadă ce nevoi sunt în lume şi să-şi aplice aptitudinile. Eu am avut norocul să lucrez de foarte tânăr la Fundaţia Soros din Moldova şi asta a fost, în principiu prima experienţă, de acest gen. Anterior, la vârsta de 18 ani, pe timpul Uniunii Sovietice, lucrasem un an la închisoarea Pruncu din Chişinău şi unde situaţia era, nu de urgenţă, dar exista o atmosferă asemănătoare cu cea din timpul urgenţelor. Am mai lucrat şi la spitalul de traumatologie din Chişinău, în sala de urgenţe. În timp ce-mi făceam studiile la Universitatea de Medicină am lucrat trei ani ca asistent medical în terapia intensivă, în secţia de arsuri. Era ceva de groază câteodată, pentru că oamenii vin cu arsuri, în stare de şoc. Deci nu era ceva foarte diferit de ceea ce se întâmplă aici. Dar, sigur că dimensiunea tragediei din Haiti este total diferită.