Am copt acest subiect de foarte mult timp şi într-un final neaşteptat vi-l dau să-l devoraţi, astfel rupându-mă pe bucăţi şi pe la finele lui să-mi spuneţi ce bucată a minţii mele v-a plăcut cel mai mult. Doar că aş avea o rugăminte: să-mi lăsaţi papucii ca să nu mă simt cu totul ţoapă, atunci când voi rămânea cu tălpile goale, pentru că rufele se spală nu cu mâna ci cu dinţii.
Aş zice că s-a terminat cu era „grămezilor” şi a venit era „elitelor”. O bună vreme eram şi eu catalogată în turma „grămezilor”, pentru că băteam străzile cu lozinci şi pancarte de genul „libertate”, „democraţie”, „limbă română”, „istorie naţională” ş.a., acum merg singulară pe piaţa „mitingurilor” cât o jumătate de glob şi mă simt „elită”. Pot să deschid gura şi chiar să ţip, sunt sigură că nimeni n-o să mă tragă de urechi, or să descopăr ca ar mai fi existat la noi „coridorul morţii”. Uite că azi m-am trezit cu atâtea visuri împlinite pe braţe şi nici nu ştiu pe care să mi-l pun ca pernă şi cu ce altul să mă învelesc.
Dar nu despre asta mi-am dorit să scriu. Ideea este alta. Dacă eu aş fi fost politiciană ce-aş fi făcut în primul rând:
1. Un duş rece. Şi nu într-o cabină-duş, sau jacuzzi, or cadă. Ci un duş care ţi se toarnă cu cana de sus într-un lighean de metal, fără scurgeri şi cu geamuri deschise. Un duş ca la sate, aşa cum e deprins ţăranul nostru când vine seara de la munci şi nu mai apucă să vadă bulele din jacuzzi, căci s-a terminat cu dealul a doua zi. E normal. Duşul contrast face bine creierului şi ajută la circulaţia sângelui, de aceea pentru a gândi bine acest lucru este unul foarte necesar.
2. Aş renunţa la pantofi în favoarea galoşilor. Ambii au aceeaşi undă de luciu, doar că primii sunt capricioşi la port, pe când ultimii sunt pe piciorul oricui. Sunt sigură că dacă din întâmplare i-aş încurca, nu cred că cineva s-ar supăra, pentru că sunt cei mai nevinovaţi şi nu schimbă cu nimic situaţia. Nu întâmplător Dl Ghimpu a fost pentru ideea de a ticsi Parlamentul cu linoleum şi nu cu parchet sau gresie pe jos. Atunci când picioarele stau bine pe podea, stelele cad singure de pe cer.
3. Aş face un proiect de lege pentru a interzice portul cravatelor şi a papioanelor în Parlament. Orice cravată are culoare. Orice culoare ascunde după ea un partid. Orice partid spune minciuni. Orice papion zboară. Atunci e mai bine să nu ştim cine minte şi cine zboară.
4. Aş schimba denumirea direcţiilor. Dreapta pe stânga şi stânga pe dreapta. M-am încurcat cu totul în aceste două sensuri de distanţă. Nu ştiu cine a proiectat noul sediu al Parlamentului, însă dacă mi-ar fi cerut părerea aş fi venit cu una mai ingenioasă. Spre exemplu: cel mai reuşit ar fi ca scaunele în sediul Parlamentului să fie aranjate în forma tablei de şah. Nebunii (caii) să stea pe primul rând, pe când pionii în spatele tuturor, turnurile să nu permită rocadele nici pe dreapta nici pe stânga, astfel fiind mai aproape de rege, iar regele nu va putea deroga nici pe centru stânga nici pe centru dreapta, iar regina va avea o influenţă mai largă şi mai sigură, fără ca regele să-i dea indicaţii.
5. Aş iniţia o lecţie de limbă română cu elemente de stilistică, topică şi tautologii. Totodată aş introducerea metodica speelingului în creier pentru a transforma direct expresiile „borodatîi” în „bărbos”, „nahren” în „du-te naibii”, „dorogoi” în „iubit”.
Am încă foarte multe idei la acest subiect de dezvoltat. Sunt acum la capitolul de matematică, pentru că numărătoarea abia a început. Capodopera verbală a politicienilor va fi cea mai interesantă carte pe care o veţi citi vreodată. Dar eu nu mă voi opri doar aici, am un singur neajuns: nu sunt politiciană. Însă dacă...

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE