Ineficienţa agitatorilor și tehnologiei electorale de la „uşă la uşă”
noiembrie 21, 2009
În perioada de referința au apărut politehnologi care aduc argumente contra aplicării tehnologiei electorale bazată doar pe activitatea agitatorilor:
1. Campania de la „uşă la uşă” este o tehnologie veche, cea mai utilizată în perioada electorală. Agitatorii întreprind vizite personale la domiciliu pentru a face cunoștință cu alegătorii, a transmite acestora pachete informaţionale (foaia volantă autobiografică, programul partidului, materiale despre candidaţii incluşi în lista electorală, etc). Eficiența implicării agitatorilor nu a fost confirmată nici în procente, nici în voturi. În prezent utilizarea agitatorilor în defavoare altor tehnologii electorale (care sunt mai costisitoare) poate fi comparată cu folosirea arcului și săgeților în lupta împotriva tancului [1].
2. Fiecare concurent electoral are echipa sa de agitatori. Astfel, nu există nici o diferență de cadre (se face agitație cot la cot), însă de remunerarea acestora. Atitudinea agitatorilor faţă de munca și partid va fi proporțională condiţiilor materiale create pentru activitatea acestora (găsirea oficiilor pentru staff-urile raionale, instalarea telefoanelor, computerelor, etc.) și salarizării echipelor de agitaţie.
3. Agitatorii sunt „plictisitori”, deseori sunt ignorați de electorat. În oraș alegătorii nu le mai deschid ușile apartamentelor pentru a asculta “informații” (de frica hoților), iar în sate ei nu sunt invitați în casă, în special în a doua etapă de convingere despre importanţa şi necesitatea susţinerii candidatului.
4 Tehnologia de la „uşă la uşă” poate fi blocată foarte ușor în sate și orașe mici. Dacă va fi publicat un articol în ziarul local sau va fi răspândit un zvon la radio că în calitate de agitatori lucrează tâlhari (hoți), populația va panica și nu le vor deschide categoric ușile.
5. Agitatorii nu se bucură de încredere și simpatie din partea electoratului. Toți realizează că aceștia lucrează pentru bani pentru a manipula electoratul, lăudându-și candidatul / partidul și defăimând adversarii lui.
6. De obicei, din echipa de agitatori pot face parte persoane care provin din categorii sociale (șomeri, studenți) sau cu un trecut dubios, care sunt angajați pentru a “economisi” în campanie. Uneori, la întâlniri cu alegătorii vin alaiuri numeroase, fete și băieți prea tineri, neserioși, care sunt respinși de electorat sau agresați. Prin insuficiența de informații și convingerile lor propagandistice va fi afectată imaginea candidatului electoral.
7. În sate activitatea agitatorilor în mare parte depinde de relațiile interpersonale. Astfel, dacă un agitator are relații proaste cu vecinul său, rudele sale, etc. există riscul ca aceștia, din principiu, să fie împotriva agitatorului și vor manifesta simpatii faţă de alt candidat, partid. De asemenea, agitatorul nu va avea curajul să-i înfrunte. În rezultat sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru implicarea agitatorilor din alte sectoare.
8. Agitatorii trebuie motivați financiar. Salariul pentru o lună va fi insuficient, deoarece unui agitator îi revine câte 250-500 alegători [2]. El nu va reuși să comunice tuturor alegătorilor despre candidatul electoral, doar dacă va furniza informații false despre reușitele sale coordonatorii sectoarelor electorale.
9. Responsabilii sectoarelor electorale care dirijează activitatea agitatorilor nu pot fi controlați. De exemplu, unii pot anunța staff-ul central că au angajat 50 de agitatori, în realitate ei puteau fi 30. Nici în baza notițelor din registru nu se poate de verificat, reieșind din faptul că acestea puteau fi ulterior completate.
10. Cel mai important este faptul că nici activitatea fiecărui agitator în parte nu este supusă controlului. A vizitat sau nu alegătorii, a răspândit material agitațional, a vorbit despre candidat cu alegătorii? Agitatorii vor argumenta că da. În acest sens, în carnetul lor vor scrie informații despre alegători: numărul casei, apartamentului. Verificarea minuțioasă a fiecărui agitator iarăși presupune implicarea altor persoane, resurse financiare, timp.
11. Agitatorii își pierd interesul pentru activitatea sa. Realizând că sunt ușor verificați, aceștia nu se mai implică atât de activ. Iar după două săptămâni scade randamentul campaniei de la „uşă la uşă”. Candidatul electoral este departe de a cunoaște aceste realități, crezând rapoartelor șefilor staff-ului și euforiei victoriei.
12. În cazul în care agitatorul este concediat pentru lipsa „performanțelor” în teritoriu, acesta imediat devine o armă de contra-agitație. Astfel, clientul devine ostatic al rețelei de zvonuri care-i va afecta imaginea și va aduce voturi adversarului său.
Ineficiența acestei tehnologii reiese din factorul uman și negarea utilității unor noi tehnologii electorale.
Postări asemănatoare
Curtea Constituțională decide asupra rezultatelor alegerilor și validării mandatului președintelui...
Deputatul Carp a primit un comentariu de la Procuratură pe...
Forțele aeriene britanice vor desfășura avioane Eurofighter Typhoon în România
BBC: Cum să câştigi un referendum
De mâine ce facem?
Nici Filat nu o cunoaște personal pe Bacalu
Caută
Urmărește-ne
Arhivă
Noi reguli pentru creditele ipotecare – Penalități plafonate și practici...
martie 13, 2026
Zborurile devin mai scumpe – Companiile aeriene majorează tarifele pe...
martie 13, 2026
Efectele liberalizării pieței – 50 de companii riscă să rămână...
martie 13, 2026
Premierul Munteanu în vizită la Cureșnița – Militarii intervin pe...
martie 13, 2026
Premierul Munteanu apelează la UE după agravarea situației de pe...
martie 13, 2026
Denis Șova – Băncile creditează Guvernul și fac supraprofit pe...
martie 13, 2026
