Republica Moldova a mai pierdut un dosar la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. În acest caz magistrații au constatat că a fost încălcat dreptul unui deținut la viață privată și la detenție în condiții umane. Curtea a acordat reclamantului 10000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, comunică Politik.md.
Reclamantul este Valeriu Şişanov, un cetăţean rus deţinut în prezent în Taraclia, fiind condamnat la 25 ani de închisoare pentru extorcare de bani. Potrivit bărbatului, condiţiile de detenţie în Penitenciarul Soroca, unde a fost deținut o vreme, au fost contrare normelor elementare sanitare şi de igienă. Locul de detenţie reprezenta un demisol al penitenciarului. Acest spaţiu avea o zonă pentru dormit, veceu şi o chiuvetă. Lumina de zi şi energia electrică erau slabă, iar într-un spaţiu de 98 metri pătraţi se aflau şaizeci de deţinuţi. Podeaua era din beton. O sobă încălzea toată celula. Cearşafurile lipseau. Erau păduchi, ploşniţe şi gândaci. Apa era doar pentru un sfert de oră, de trei ori pe zi. Din cauza lipsei de apă veceul era permanent murdar. Accesul la duş era de o dată pe săptămână pentru 3-4 minute. Potrivit reclamantului, deţinuţii bolnavi de tuberculoză şi/sau infectaţi de boli venerice se aflau în aceeaşi încăpere. Alimentaţia era de o calitate foarte proastă, sub nivelul standardelor stabilite de Guvern.
Potrivit informațiilor publicate de Organizația „Juriștii pentru Drepturile Omului”, ulterior reclamantul a fost transferat în Penitenciarul nr. 1 din Taraclia, dar și acolo, potrivit reclamantului, alimentaţia a fost de o calitate foarte proastă. Mai mult decât atât, după ce s-a plâns, fără succes, şefului penitenciarului, alimentaţia sa ar fi fost înrăutăţită.
Totodată, reclamantul s-a plâns și pe condițiile de detențe din Penitenciarul Nr. 5 din Cahul. Potrivit reclamantului, acolo ar fi fost deţinut într-o celulă rece, întunecată şi umedă. Dimensiunile celulei erau de 3.4 m x 2.2 m, dimensiunile unicei ferestre erau de 0.72 m x 0.33 m. Pereţii celulelor erau umezi, murdari şi mucegăiţi.
La CEDO reclamantul s-a plâns de condiţiile de detenţie, denunţând absenţa condiţiilor elementare sanitare şi de igienă, precum şi de calitatea şi cantitatea insuficientă de hrană. La fel, el s-a plâns de plasarea sa în detenţie preventivă, fără motive rezonabile, din 7 august 1996 până la 5 septembrie 2000 și a contestat legalitatea condamnării sale prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 2000 după ce în cadrul procedurilor penale, care au dus la condamnarea sa, instanţele naţionale nu au audiat nici un martor.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 din Convenție, condițiile de detenție. Ea a notat, în privința penitenciarului nr. 6 din Soroca, supraaglomerarea, fiecărui deținut revenindu-i 1,63 metri pătrați, condițiile proaste de igienă, lipsa iluminării și ventilării corespunzătoare, calitatea proastă a alimentației. Faptul supraglomerării a fost reiterat și pe durata detenției în cadrul penitenciarului nr. 5 din Cahul. Condițiile proaste de detenție au fost constatate și pe durata detenției reclamantului în cadrul penitenciarului nr. 1 din Taraclia.
De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 8 din Convenție, dreptul la viață privată. Ea a notat că scrisoarea reclamantului din 11 octombrie 2010 a fost trimisă la Curte de către autoritățile naționale și că acestea ar putea fi citită cu ușurință. În aceste condiții, ea a considerat că reclamantul se poate pretinde victimă a ingerinței în dreptul său la respectarea corespondenței sale.
Potrivit reglementărilor interne reclamantul trebuia să lase scrisoarea într-o boxă sau să o transmită administrației într-un plic sigilat. De asemenea, potrivit acestor reglementări, în lipsa banilor pe contul de economii a reclamantului, administrația ar trebui să nu expedieze scrisoarea la destinatar. Corespunzător administrarea închisorii nu a respectat reglementările respective.
Cu titlu suplimentar, ea a constatat că deși Guvernul a invocat că reclamantul nu dispunea de bani și administrația penitenciarului a făcut o excepție, fiind suportate cheltuielile pentru expedierea scrisorii, ea a notat că Guvernul nu explicat de ce administrația penitenciarului nu a acordat, de asemenea, un plic reclamantului, în scopul de a respecta normele interne și pentru a garanta persoanei în cauză confidențialitatea corespondenței.