Gazprom a cedat. Nu a mai rezistat presiunii exercitate de partenerii europeni. Sunt deja ani buni de când societatea condusă de Aleksei Miller și folosită de conducerea de la Moscova, în special de premierul Vladimir Putin, drept instrument pentru realizarea unor jocuri politice pe Bâtranul continent și în fostul spațiu sovietic, se ceartă pe tema prețurilor la gazul livrat.
Dacă până la criza financiară mondială, Gazprom a tratat cu oarecare indiferență aceste discuții, considerând pretențiile clienților săi drept tentativă de subminare a prestigiului companiei, în plină ascesiune pe atunci, acum întreprinderea lui Miller a acceptat condițiile impuse.
Astăzi, societatea Gazprom eksport a semnat cu o serie de mari cumpărători europeni de gaze rusești documente care prevăd adaptarea prețului la carburant, cumpărat pe baza contractelor pe termen lung, la condițiile piețelor din țările UE.
Potrivit agenției Interfax, astfel de documente au fost încheiate cu grupurile german Wingas, francez GDF Suez, italian Sinergie Italiane, slovac SPP și austriac Econgas.
Pe fondul crizei datoriilor din zona euro, prețul la gaze pe piața spot este substanțial mai mic decât cel fixat în contractele pe termen lung cu Gazprom. Astfel, potrivit datelor Sanford C. Bernstein, la sfârșitul anului trecut, tariful Gazpromului, calculat în funcție de cotațiile petrolui, s-a cifrat la aproximativ 480 de dolari/1000 mc, în timp ce pe piața spot, „aurul albastru” s-a vândut cu aproape 300 de dolari/1000 mc.