UE îi lipsesc în mod clar ideile bune şi conducerea curajoasă necesară pentru a face ceea ce trebuie în privinţa Estului. Cele şase state invitate la summit - Ucraina, R. Moldova, Belarus, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan - sunt toate state europene. Este adevărat că acestea sunt totodată state caucaziene, caspice şi de la Marea Neagră, însă acest lucru nu le face mai puţin europene. De ce lipsea atunci conceptul de aderare din document?
Gândirea strategică nu a fost niciodată un punct forte al europenilor. Din acest motiv, strategii americani îi ironizează pe omologii lor europeni pentru faptul de a reuşi să gestioneze admirabil problemele de zi cu zi fără a putea să aibă o imagine globală. La summitul de la Praga, Europei i-a lipsit în mod clar viziunea globală menţionată.
Uniunea Europeană este un proiect în formare, din acest motiv existând o politică de extindere, care se dovedeşte cel mai bun instrument pentru a reuni continentul. Această politică a transformat Europa în cea mai mare piaţă din lume şi a injectat dinamism în economia europeană. Acum însă, se pare că cineva vrea să încetinească acest progres şi să oprească extinderea.
Extinderea nu este un proces care priveşte elitele politice, ci cetăţenii europeni şi a fost menită dintotdeauna îmbunătăţirii vieţilor cetăţenilor europeni de pe cuprinsul Europei. Acesteia îi este uşor să îi respingă pe vecinii europeni raportându-se la liderii lor. Eurocraţii cu ego-uri puternice resping perspectiva ca Ucraina, Georgia sau Azerbaidjan să devină într-o bună zi membri cu drepturi depline ai familiei UE, criticând liderii din aceste ţări şi sistemele politice pentru corupţie, prea puţin pluralism politic şi prea puţină rapiditate în ceea ce priveşte îmbrăţişarea unei schimbări economice.
Şi chiar dacă acest lucru este adevărat în prezent, extinderea priveşte viitorul. A avea o strategie înseamnă a avea o viziune, iar UE nu are o strategie pentru Est, ceea ce sugerează că, de fapt, Uniunea nu are o strategie pentru cum va arăta în 2030.
Europa datorează un proiect de document partenerilor săi estici care să cuprindă o abordare integrată menită să creeze o Europă a secolului al XXI-lea, una întreagă, unită şi liberă.
Acest proiect a fost iniţiat în anii "40, la puţin timp după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. O realizare importantă a fost obţinută în anii "90, odată cu căderea Cortinei de Fier, care a dus ulterior la extinderea din 2004, atunci când 10 state central şi est-europene s-au alăturat UE. Viitoarea sarcină a UE este ca această poveste să fie terminată şi UE să cuprindă Europa, Balcanii şi ţările estice.