Editorial semnat de juristul Iurie Mărgineanu, avocat de meserie
Suspendări abuzive (ilegale) de licențe TV, sancțiuni politice străine împotriva propriilor cetățeni, nihilism juridic etc...
Ultimele zile toți, (poate nu toți), dar majoritatea vorbesc despre instaurarea dictaturii. Cu toată responsabilitatea vă declar, ar putea fi apreciat că dictatura este instaurată din prima zi de validare a mandatelor, cât a președintei, atât și a parlamentarilor. Ba mai mult, consider, că din primele zile s-ar fi trasat un plan diabolic și autoritar sub patronatul unor ambasade străine la Chișinău, care foarte bine dirijează cu actuala conducere a țării.
În privința suspendării licențelor de emisie a șase televiziuni naționale. Ca specialist în domeniul dreptului am încercat să găsesc și eu unele argumente plauzibile în dispoziția CSE Nr. 54 din 16.12.2022.
Dar cu părere de rău....
În primul rând, este o dispoziție pur politică. Nu dispoziția CSE, dar dispoziția Guvernului RM, populat de PAS, deoarece toți sunt membri ai guvernului, adică același guvern în frunte cu Prim-ministru RM. CSE este doar un paravan și pretext pentru a încălca legea.
În rândul doi, în nota explicativă la proiectul de hotărâre a Parlamentului privind prelungirea stării de urgență se argumentează necesitatea prelungirii ei, din „considerentele asigurării securității aprovizionării cu resurse energetice al gestionării fluxului de refugiați și a riscurilor de securitate, pe baza abilitării legale (...)”.
Deci, după cum vedem starea de urgență a fost instituită la argumentarea guvernului, de a asigura aprovizionarea cu resurse energetice..., dar nu pentru altceva.
Mai mult de cât atât, în conformitate cu art.6 al Legi nr. 212 din 24.06.2004, privind regimul stării de urgență de asediu și de război, Republica Moldova are obligațiuni internaționale, care rezultă din Tratatele Internaționale cu privire la drepturile fundamentale ale omului și aici se atribuie DUDO și CEDO.
În cazul de declarare a stării de urgență în termenul ce nu va depăși 3 zile, Parlamentul sau Președintele va informa Secretarul General al ONU și Secretarul General al Consiliului Europei asupra restrângerii drepturilor și libertăților cetățenilor, restrângere ce constituie o abatere de la angajamentele care decurg din documentele menționate, precum și asupra volumului și cauzelor acestei abateri.
Dar după cum cunoaștem, o asemenea înștiințare către Secretarul General al ONU și Secretarul General al Consiliului Europei, asupra restrângerii drepturilor și libertăților, nu a fost făcută.
Corespunzător, limitare a drepturilor fundamentale pe perioada stării de urgență de către CSE, nu pot fi adoptate.
În rândul trei, studiind cu atenție conținutul Dispoziției CSE, în partea suspendării licențelor de emisie a companiilor de televiziune, am rămas șocat!!!
Nu știu cine i-a sfătuit cu o asemenea soluție și motivare, nu doresc să spun că sunt agramați din punct de vedere juridic, dar le-a făcut un defavor enorm.
Mai întâi de toate, pot să vă spun cu certitudine, că CSE o asemenea competență, nu are.
Conform mandatului acordat de către parlament, prin hotărârea din 6 decembrie 2022, în art.2 pct.13 lit. a), b) și c) este prevăzut competențele în domeniul coordonări media: a) informarea populației (…); b) familiarizarea populației (…); și c) introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de telecomunicații, combaterea dezinformării, a știrilor false și a discursului de ură.
Următorul factor agramat al dispoziției este chiar începutul ei: „Prin derogare”. La acest capitol foarte argumentat s-a expus Nicolae Esanu pe pagina sa de FB, cu privire la însemnătatea noțiunii „prin derogare„ de la prevederile legale. Prin derogare se înțelege adoptarea unei norme, prin care se stabilește o regulă de conduită, diferită de regula prevăzută în norma de la care se deroga.
În rândul patru, următorul factor nociv și ilegal în dispoziție, se face trimitere la art. 84 CSMA (codul serviciilor media audiovizuale) alin. (10), care prevede ca sancțiune, suspendarea licenței.
Este lesne de înțeles pentru orice om care știe să citească, că suspendarea se aplică dacă sunt îndeplinite anumite condiții, cu respectarea procedurii administrative și garanțiilor respective, și doar de către Consiliul Audiovizualului. Ne mai vorbind de condițiile sau testul de proporționalitate.
Ce avem? O sancțiune motivată politic, aplicată în lipsa unui temei juridic și de către un organ care nu deține competență.
În rândul cinci, în continuare făcându-se trimitere în Dispoziție la Codul de procedură civilă și anume la Capitolul XXII/3, șmecherii nu alta, care denotă o ignoranță juridică serioasă.
Fără a intra în multe detalii tehnice, ignoranța ține atât în materia procedurii de executare a actului administrativ individual defavorabil, precum și a celei de contestare. Actele administrative individuale defavorabile persoanei se execută conform art. art. 171 - 188 din Codul administrativ.
Totodată, actele administrative individuale defavorabile pot fi contestate numai în procedura contenciosului administrativ.
Anume prin acțiunea în contencios administrativ se verifică legalitatea unui act administrativ individual și altei activități administrative (art. 53 din Constituția RM, art. art. 20, 36, 39, 189 Codul administrativ).
Chiar Codul serviciilor media audiovizuale prevede expres, că decizia de aplicare a sancțiunii, poate fi contestată în instanța de judecată competentă.
Odată cu contestarea, persoanele afectate de decizia de sancționare, pot solicita și apărarea provizorie cum ar fi suspendarea executării actului administrativ individual (art. 214 Codul administrativ).
În rândul șase, în continuare în dispoziție se menționează în argumentarea necesități..... despre ”sancțiuni internaționale”.
În acest context, eu personal nu cred că, autoritățile noastre nu cunosc ce înseamnă ”sancțiuni internaționale”. Consider că în cazul dat, tălmăcirea și interpretarea este cu rea-credință, deoarece, sancțiuni internaționale pot fi impuse doar de organizații internațioanle, cum ar fi de exemplu ONU.
Conform art. 39, 40, 41 al Statutului Națiunilor Unite, pot fi introduse sancțiuni sau restricții. ONU poate cere statelor membri respectarea lor.
Desigur, ceva asemănător poate adopta unele măsuri restrictive, sau „sancțiuni„ care servesc ca un instrument esențial al politicii externe și de securitate comune (PESC) a UE.
Acestea sunt utilizate de UE ca parte a unei abordări integrate și cuprinzătoare a politicilor, dar pot fi obligatorii doar pentru membri Uniunii Europene și aplicabile față de:
* guverne ale țărilor din afara UE, din cauza politicilor lor....
* entități (societăți comerciale) care oferă mijloace pentru desfășurarea politicilor vizate....
* grupuri sau organizații, de exemplu grupările teroriste....
* persoane care sprijină politicile vizate, care sunt implicate în activități teroriste etc.
Sancțiunile ONU, pot fi considerate ca sancțiuni/restricții internaționale, având caracter obligatoriu,cu mecanisme de impunere în respectarea lor pentru toate statele membre. Sancțiunile UE sunt obligatorii doar pentru Uniunea Europeană, fără mecanisme legale de impunere.
În rândul șapte, așa numita lege Magnitky este o hotărâre politică a guvernului SUA și nici de cum nu are caracter de sancțiuni, restricții internaționale. Mai mult de cât atăt, guvernanții noștri vorbesc despre aderarea la aceste sancțiuni dându-i acestei hotărâri, repet, politice ale guvernului SUA, caracter și importanță de Tratat Internațional, pe care Moldova ar fi obligată, de al ratifica și respecta. Chiar și Statele Unite a aplicat aceste restricții contra altor cetățeni, dar nu și conta propriilor cetățeni, din motive că n-au avut competenta pe teritoriul altui stat de a urmări, sancționa și judeca anumite situații în privința unor cetățeni și companii străine. Orice stat este suveran să acționeze doar asupra teritoriului propriu.
În rândul șapte, o poziție nu mai puțin bizară, a avut-o D.Vițu de la Consiliul audiovizualului, argumentând inepția făcută de CSE (...) au adoptat o altă tactică – manipulare prin omisiune. Adică – aceste posturi au evitat să vorbească despre război”, a spus Vițu. Corespunzător, făceau propagandă tacit.
Aici, ași dori să amintesc noțiunea de propagandă. Conform DEX-lui: propaganda - ”Acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți”.
Deci, fără a intra în detaliile noțiunii, este ușor vizibil, chiar de la început, că este o acțiuni și nu inacțiune. Corespunzător, nu poate fi făcută propagandă tacită, adică prin inacțiune.
În general tăcerea are semnificație juridică defavorabilă pentru autoritățile administrative, când nu rezolvă anumite cereri a cetățenilor. Și invers, tăcerea din partea autorităților publice, în cazurile expres prevăzute de lege, la o cerere de acte permisive favorizează cetățenii.
Această comisie în mod perfid a folosit anumite noțiuni juridice pentru a construi o monstruozitate juridică, care a făcut o ingerință directă în substanța unui drept fundamental!
Se știe că statele democratice și de drept se caracterizează prin principiul Legalității Administrației Publice, care le deosebește de statele de tip polițienesc! Acest principiu este prevăzut chiar de art. 1 alin. (3) din Legea Fundamentală. Potrivit acestui postulat, Autoritățile publice sunt obligate să respecte Legea, să acționeze doar în prezența unui temei legal, să respecte procedura legală și drepturile fundamentale ale omului.
Putem vorbi despre acest caz de respectarea statului de drept?
Editorial semnat de juristul Iurie Mărgineanu, avocat de meserie