Diferendul transnistrean şi soluţionarea acestuia în vizorul politicianului Alexandru Oleinic

La o distanţă de 20 de ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru, Republica Moldova continuă să fie antrenată în negocieri vizând definirea unui statut al regiunii transnistrene în cadrul unei Moldove unificate, purtate între autorităţile separatiste şi Guvernul de la Chişinău, cu participarea mediatorilor: Rusia, Ucraina şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Despre aspectele şi evoluţia acestui conflict, reporterul de la Politik a discutat cu fostul deputat în Parlament, politicianul Alexandru Oleinic.

Dle Oleinic, va avea oare finalitate acest proces?

Alexandru Oleinic: Problema diferendului transnistrean rămâne una destul de sensibilă şi dificilă, mai ales în contextul intereselor geopolitice din zonă. În asemenea condiţii, este clar că, pentru a identifica cele mai bune căi de soluţionare definitivă, e nevoie de voinţă politică fermă, care să îmbine patriotismul cu devotamentul faţă de patrie.

Dacă e să facem o retrospectivă a procesului de soluţionare a acestui diferend, putem identifica următoarele etape: perioada de până la 2001, ce poate fi caracterizată ca perioada negocierilor şi a unor acorduri, perioada de după 2001- care a fost perioada planurilor de federalizare a Republicii Moldova şi de tensionare a relaţiilor până la perioada “războiului rece”. Şi perioada de după 2009 – ce poate fi caracterizată ca perioadă a transformărilor democratice pe ambele maluri ale Nistrului, dar care nu sugerează deocamdată o finalitate.

De ce aţi divizat astfel etapele procesului de reglementare a acestui diferend?

Alexandru Oleinic: Deoarece, dacă e să cronologizăm evenimentele de după conflictul armat din 1992 şi până în anul 2001, vom constata că în exact această perioadă autorităţile de la Chişinău au depus un efort real si considerabil pentru realizarea dorinţei de a apropia cele două maluri ale Nistrului în cadrul unui stat integrat. În exact această perioadă au fost încheiate o serie de acte cu Transnistria: Convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova, semnată la 21 iulie 1992; Memorandumul privind principiile normalizării relaţiilor între Republica Moldova şi Transnistria, semnat la 8 mai 1997; Acordul de colaborare între Parlamentul Republicii Moldova şi Sovietul Suprem al Transnistriei, semnat la 14 martie 2000; precum şi alte acorduri în diverse domenii de colaborare.

Ce s-a reuşit în perioada dialogului diplomatic, despre care aţi menţionat, de până în 2001?

Alexandru Oleinic: În paralel cu realizarea dialogului diplomatic, în acelaşi interval de timp, părţilor le-a reuşit o colaborare evidentă în plan economic. Numai astfel se pot găsi cele mai reale şanse de reintegrare. Spun aceasta, deoarece am pledat întotdeuna pentru reintegrarea teritorială a statului - prioritar - prin integrarea economică, ce s-ar solda, ulterior, cu decizii politice. Republica Moldova a înregistrat o asemenea perioadă de apropiere între anii 1995- 1997, când cei mai mari agenţi economici din stânga Nistrului (Uzina metalurgică şi cea de ciment din Râbniţa, fabrica Tirotex din Tiraspol si altele...) colaborau cu autorităţile centrale de la Chişinău în vederea obţinerii certificatelor de origine (GSP) la exportul producţiei lor în ţările Uniunii Europene. Colaborarea a însemnat înregistrarea agenţilor economici transnistreni în instituţiile oficiale de stat ale Republicii Moldova, deschiderea conturilor bancare şi - lucrul cel mai important - exportarea mărfurilor cu documente ştampilate de către organele oficiale ale R.Moldova. Însă intenţiile bune, în ultima instanţă, au eşuat. Explicaţia este foarte simplă. Autoritatile R.Moldova le-au delegat transnistrenilor dreptul de a aplica ştampilele vamale în favoarea angajamentului asumat de liderii de la Tiraspol de revenire la normalitate în relaţiile cu Chişinăul. Ca rezultat, ei nu şi-au respectat angajamentele, iar noi - în loc de soluţionare politică a conflictului - am obţinut creşterea traficului de contrabandă şi criminalizarea relaţiilor economice dintre malurile Nistrului. Nu în zadar se spune că intenţiile bune pavează drumul spre Infern. Sunt sigur că, dacă acest lucru ar fi fost implementat cu corectitudine şi prudenţă, timp de doi-trei ani am fi reuşit să realizăm mult în direcţia reintegrării. Însă acest lucru nu a reuşit - fie că nu s-a dorit, fie că nu a ajuns curaj…

După părerea dumneavostră, ce s-a reuşit, totuşi, după anul 2001?

Alexandru Oleinic: Între anii 2001-2009, perioadă marcată şi de aflarea la putere a Partidului Comuniştilor, s-au produs numeroase evenimente de amploare. Apariţia mai multor planuri de federalizare – unul din partea OSCE (în iulie 2002), bazat pe principiile federalismului occidental: proporţionalitate în reprezentarea la centru, egalitate între părţile componente etc; şi planul Kozak (în noiembrie 2003) numit „Principii de Bază ale Structurii de Stat a Statului Unificat”, bazat pe modelul federaţiei asimetrice – au condus la consolidarea forţelor democratice parlamentare şi extraparlamentare într-un front comun pentru apărarea integrităţii, a constituţionalităţii şi pentru neadmiterea federalizării Republicii Moldova. Sub presiunea acţiunilor de protest ale opoziţiei democratice, propunerile privind federalizarea au fost respinse atunci şi au trecut în istorie. După eşecul planurilor de federalizare a R.Moldova, problema transnistreană a devenit deja subiect al unui dialog diplomatic între “marile puteri”.

Consideraţi că ar fi la mijloc interesul menţinerii situaţiei, aşa cum e până în prezent?

Alexandru Oleinic: Interesele geopolitice devin tot mai pronunţate. Astfel, începând cu anul 2003, problema soluţionării diferendului transnistrean ajunge pe agenda politicii externe a Uniunii Europene, însă, doar în contextul relaţiilor UE - Rusia. Exact sub acest aspect abordarea conflictului transnistrean la nivel european nu a adus prea mult optimism în procesul de reglementare – a urmat acordul la care s-a ajuns la summit-ul UE-Rusia – excluderea referirilor la conflictele îngheţate din agenda discuţiilor asupra spaţiului comun de securitate externă. În viziunea UE, prezenţa trupelor ruseşti în zona nistreană poate fi considerată legală prin optica trupelor de menţinere a păcii.

După care la summit-ul OSCE de la Washington (1-5 iulie 2005) a fost adoptată o rezoluţie privind problema transnistreană, prin care s-a căzut de acord ca planul rusesc şi cel ucrainean de reglementare transnistreană să fie combinate într-un singur document, care să determine cât mai curând posibil un statut juridic al Transnistriei. În urma Rezoluţiei adoptate la Washington, Parlamentul R.Moldova a adoptat „Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria)”, la 22 iulie 2005. Ulterior, în 2010, şi administraţia SUA şi-a exprimat sprijinul pentru Federaţia Rusă în problemele legate de regiunile separatiste din spaţiul ex-sovietic. Concomitent, şi Preşedintele României a declarat, la summit-ul OSCE, că soluţionarea paşnică a conflictului transnistrean este o prioritate a politicii externe a României, prin realizarea negocierilor în formatul 5+2, cu respectarea deplină a normelor internaţionale şi a integrităţii teritoriale, a suveranităţii Republicii Moldova.

Astfel - concluziile se impun – abordarea problemei transnistrene în context internaţional va continua să persiste cât vor exista interese geopolitice. Până acum, nici Federaţia Rusă, nici OSCE sau Ucraina nu au putut demonstra că deţin pârghiile sau voinţa politică de a presa cu efect Transnistria. În schimb, UE ar putea aplica acest tip de instrumente în cooperarea cu SUA, OSCE, Ucraina şi Rusia.

E posibil ca acest conflict să fie reglementat, în condiţiile în care problemele şi tensiunile politice, socio-economice şi culturale continuă să persiste?

Alexandru Oleinic: Cred că, şi de această dată, este foarte greu să optezi pentru un răspuns afirmativ, îndeosebi când şi după schimbarea regimurilor de guvernare - atât în partea dreaptă (în 2009) a Nistrului cât şi în partea stângă (în 2011) - populaţia are opţiuni şi percepţii total diferite. Conform „Barometrului de Opinie Reintegrat”, în Sondajul de opinie realizat de IMAS pe ambele maluri ale Nistrului, 50% dintre respondenţii din stânga Nistrului nu cred în unificarea localităţilor de pe cele două maluri ale râului Nistru într-un stat unitar. Doar 17% au spus că şi-ar dori acest lucru. Şi cetăţenii din partea dreaptă a Nistrului sunt mai puţin optimişti în privinţa reunificării statului - doar 57% dintre respondenţi au afirmat că şi-ar dori cu siguranţă unificarea R.Moldova cu zona separatistă.

În acest sens, perioada de 20 de ani de confruntări a contribuit la perceperea diferită a unor fenomene social-politice, dar şi faţă de anumite procese cu impact asupa locuitorilor de pe cele două maluri ale Nistrului. Dacă locuitorii de pe malul drept se tem cel mai mult de sărăcie şi de Dumnezeu, locuitorii de pe malul stâng al Nistrului se tem, cel mai mult, de război sau nu se tem de nimic.

Deşi rezultatele sondajului invocă o stare mult mai optimistă în stânga Nistrului, în comparaţie cu cea a cetăţenilor din dreapta, să nu uităm că o asemenea stare de spirit este caracteristică regimurilor totalitare - autoritare şi dure.

Consideraţi că statul nostru este în impas în această privinţă?

Alexandru Oleinic: La prima vedere, s-ar părea că da. Însă dacă facem o retrospectivă a evoluţiei diferendului, se pare că - dacă ne concentrăm eforturile pe dimensiunea economică - reglementarea transnistreană ar depinde doar de o evoluţie în timp. Cert e un lucru: cheia soluţionării conflictului continuă să fie la Chişinău şi finalitatea procesului depinde de capacitatea celor ce deţin cheia - de a lua în calcul schimbările din zonă şi maturizarea populaţiei de peste Nistru.

Ce metode ar putea fi admise pentru asigurarea integrităţii R.Moldova?

Alexandru Oleinic: Pentru a asigura integritatea teritorială şi constituţională a Republicii Moldova, s-ar putea merge pe mai multe căi.

Prima opţiune este asigurarea integrităţii economice, care poate fi realizată prin intensificarea relaţiilor de colaborare dintre agenţii economici de pe malurile Nistrului, posibil şi printr-o cooperare dintre Guvernul R.Moldova şi agenţii economici din zona transnistreană. Trebuie să recunoaştem că marile întreprinderi din sectorul industrial funcţionează pe malul stâng al Nistrului, dar ar putea contribui la promovarea imaginii Republicii Moldova în lume. În acest sens, trebuie găsite soluţii, mai ales în contextul declaraţiilor noului lider de la Tiraspol în cadrul unei conferinţe de presă – precum că “relaţiile cu Chişinăul trebuie să decurgă conform tacticii ”paşilor mici”, ce ar avea scopul de a se simplifica procedura de trecere peste aşa-zisa frontieră şi relansarea colaborării economice dintre cele două maluri.”

O altă opţiune ar putea fi acordarea unui statut juridic zonei transnistrene, statut similar celui acordat Găgăuziei sau preluîndu-se modelul Ucrainei-Crimeea, cu excepţia prevederilor referitoare la păstrarea identităţii naţionale.

În contextul ultimelor declaraţii, ale diferiţilor politicieni, apare şi opţiunea de federalizare a Republicii Moldova. Prin definiţie, federalizarea are drept scop sporirea eficienţei şi a gradului de loialitate reciprocă în cadrul guvernării unui stat. Însă, în cazul Republicii Moldova, nu cred că federalizarea va contribui la sporirea loialităţii, pe motiv că Moldova e un stat prea mic.

Mai există opţiuni, care vizează rezolvarea în comun a chestiuni critice, cum ar fi: apărarea, afacerile externe, comerţul extern şi moneda comună. Dar pentru aceasta este nevoie de voinţă şi de consens politic.

Un lucru, însă, rămâne cert - integritatea Republicii Moldova este imperativă.

Domnule Oleinic, vă mulţumim mult pentru răspunsurile acordate, sperăm la noi colaborări.

Alexandru Oleinic. Vă mulţumesc şi eu.

politik

Diferendul transnistrean şi soluţionarea acestuia în vizorul politicianului Alexandru Oleinic

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE

Caută

Urmărește-ne

Arhivă

Diferendul transnistrean şi soluţionarea acestuia în vizorul politicianului Alexandru Oleinic

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE

Postări asemănatoare

După ce s-a încurcat în propria declarație, deputatul Coșeru face...

Guvernul vrea să reducă influența Moldovagaz și să elimine dependența...

Slusari, despre plecarea lui Alaiba din Guvern: Demult businessul solicita...

Deputat PAS – Se discută cu mai multe partide despre...

Liderul AUR, George Simion eligibil pentru alegerile prezidențiale din România...

Liderul MAN, Ion Ceban: E una ce vedem la televizor...

Caută

Urmărește-ne

Arhivă

SURSE: Grupul unguresc MET care livrează gaze în Transnistria ar...

După ce s-a încurcat în propria declarație, deputatul Coșeru face...

ULTIMA ORĂ: Apa și canalizarea, mai scumpe la Chișinău –...

Previziuni sumbre pentru economia moldovenească – Ioniță: „ Asistăm la...

Guvernul schimbă procedurile – Va oferi compensațiile pentru energia electrică...

Șeful ”Arena Chișinău” Sergiu Stanciu s-a încurcat în incompatibilități –...