În primul rând, protestele în masă care au condus la ”revoluţii colorate” în Georgia, în 2003, şi în Ucraina, în 2004, au fost bine organizate, având în centrul lor grupuri de tineri (”Kmara”, în Georgia şi ”Pora”, în Ucraina), care au jucat un rol important în politizarea şi mobilizarea generaţiei tinere, încurajând-o să îşi susţină drepturile.
Ambele organizaţii au fost inspirate de organizaţia sârbă ”Otpor”, al cărei rol a fost crucial în înlăturarea de la putere a guvernului lui Slobodan Miloşevici, în 2000.
În al doilea rînd, evenimentele care au condus pînă acum la ”revoluţiile colorate” s-au desfăşurat gradual, protestele continuând timp de săptămîni, pe măsură ce protestatarilor li se alăturau şi persoane din provincii, până când guvernul a fost paralizat şi incapabil de a se opune nemulţumirii publice. De fiecare dată, protestatarii au fost susţinuţi pentru o perioadă semnificativă de timp de către o opoziţie unită, al cărei scop clar era îndepărtarea regimului de la putere.
În plus, atât în Georgia cât şi în Ucraina revoluţiile au adus la putere guverne pro-occidentale, care şi-au făcut din scopul de a adera la Uniunea Europeană ţinta ultimă a politicii lor externe.
Ceea ce s-a întîmplat la Chişinău nu se suprapune pe tiparul stabilit al ”revoluţiilor colorate”, în condiţiile în care nu a existat un protest susţinut care a durat mai multe săptămâni, nu au existat organizaţii de tineret sau lideri de partide care să orchestreze protestele, iar observatorii prezenţi la alegerile care au precedat protestele nu au constatat multe nereguli în procesul de votare.
Este suficient să spunem că există un singur caz în ultimii 10 ani în ţări din fosta Uniune Sovietică (din nou, excluzând statele baltice) în care alegerile au adus o schimbare de regim, şi acest lucru s-a întâmplat în R.Moldova, în 2001. În toate celelalte cazuri, autorităţile şi-au asigurat rezultatele dorite controlând mass-media, interzicându-le candidaţilor să candideze sau falsificând rezultatele. Chiar şi acele alegeri care s-au terminat cu ”revoluţii colorate” au fost iniţial anunţate drept câştigate de autorităţi sau de candidaţi favorizaţi de putere.