Cetăţenii R. Moldova, în marea lor majoritate, doresc integrarea europeană, dar în acelaşi timp foarte mulţi consideră că principalul partener strategic al R. Moldova trebuie să fie Rusia. Aici, e o cofuzie de termeni generată de 8 ani de guvernare Voronin care a amestecat enorm lucrurile şi a lăsat electoratul să creadă că poate fi în ambele luntre, că poate fi la Est şi la Vest în acelaşi timp şi cu aceeaşi intensitate. În această confuzie înca ne mai aflam în R. Moldova. Totuşi, AIE a reusit să-şi asume guvernarea, să vorbească despre integrarea europeană şi chiar să facă integrarea europeană.
Electoratul AIE este destul de divers. E un electorat care votează partide din AIE , nu neaparat AIE în integralitatea ei, şi aceasta este logica pentru care AIE a decis să nu meargă într-un bloc electoral, pe 28 noiembrie, la alegeri. E greu de imaginat că electoratul preşedintelui Mihai Ghimpu s-ar mobiliza dacă l-ar vedea pus pe aceeaşi listă cu Marian Lupu.
E vorba de o strategie electorală care să capteze cât mai mult electorat din R. Moldova, necomunist şi proeuropean, şi care să permită AIE să urmeze acelaşi curs pe care şi l-a asumat la alegerile din 2009.
De-a lungul anilor, comportamentul alegatorului moldovean nu s-a schimbat foarte mult. În R.Moldova nu se face politică , ci geopolitică. Aşa se va întâmpla şi la 28 noiembrie. Liderul PCRM, V.Voronin, a început să facă declaraţii extrem de apăsate cu privire la relaţiile cu Rusia; se vorbeste mai mult depre participarea în uniunea vamală Rusia-Belarus decât despre integrarea în UE...
Să ne amintim că, în 2001, când Partidul Comunist a câstigat primul mandat, a avut în programul politic afilierea la uniunea Rusia-Belarus. Din acest punct vedere, lucrurile intră într-un fel de deja vu. Deci, tot de o alegere între şi între va fi vorba şi acum.
Diferenţa care a apărut este că această cantitate de electorat pe care o are PCRM s-a stabilizat pe la 30% , un electorat extrem de stabil care votează secera şi ciocanul indiferent de ce zice Voronin; nu-l votează pe Voronin, ci simbolistica pe care acesta o reprezintă.
Nici politologia, nici sociologia nu explică acest tip de comportament electoral, ci mai degrabă istoria şi antropologia. E un electorat captiv, încremenit într-un tip de proiect ideologic. Celălalt electorat, care vorbeşte despre UE dar care o ia chiar în serios, începe să devină, cel puţin pe hârtie, mai numeros. Dacă AIE va reuşi să aducă tot electoratul său real şi potenţial, atunci AIE are mari şanse să câstige majoritatea în aceste alegeri."