Periodic, când conducerea Rusiei anunţă o creştere a cheltuielilor pentru apărare prin reducerea fondurilor alocate sănătăţii, învăţământului, sportului, culturii, etc, politica externă promovată de Moscova devine mai agresivă, se arată într-o analiză a presei ruse.
Informaţiile aflate pe surse de ziaristii ruşi din culisele procesului de elaborare a discursului pe care preşedintele Vladimir Putin îl vă rosţi în plenul Parlamentului, denotă faptul că, la cel mai înalt nivel, lumea exterioară este percepută la cel mai înalt nivel drept deosebit de ostilă. De altfel, autorii textului recomandă liderului de la Kremlin să citească documentul pe un ton extrem de ferm.
Pornind de aici şi bazându-se pe părerile politologilor şi specialiştilor în relaţii internaţionale, cotidianul RBK Daily a identificat şi pus în pagină cele mai mari greşeli de politică externă comise de Rusia. Deşi nici una dintre ele nu este fatală, într-un fel sau altul ele condus la impas şi nu permit statului să iasă din rândul ţărilor înapoiate.
1. Ghimpele libian. În martie 2011 , Rusia nu a folosit dreptul său de veto, devenind, astfel, una dintre cele cinci state care s-au abţinut la votarea în Consiliul de Securitate al ONU a sancţiunilor impuse de Occident regimului Ghadaffi. Poziţia adoptată de Moscova în această chestiune, explică directorul general al Centrului pentru informare politică, Aleksei Muhin, „a creat o impresie proastă nu numai printre partenerii Rusiei din Africa de Nord, dar şi printre alţi parteneri ai ţării, dezamăgiţi ca Federaţia Rusă a susţinut, practic, Statele Unite”, a explicat el. În plus, schimbările care au avut loc în Libia au dezavantajat companiile ruseşti, care încheiaseră anterior contracte cu regimul Ghadaffi.
2. Medvedev nu este un exemplu. Total greşită este, în opinia specialiştilor, modul de abordare a disputei cu Japonia privind apartenenţa Insulelor Kurile. Medvedev a agravat, practic, lucrurile vizitând în două rânduri disputatele teritorii. A fost primul preşedinte rus care s-a încumetat la un astfel de pas. „Problema Kurilelor trebuie rezolvată, dar fără emoţii inutile. Iar formula aleasă de Medvedev este absolut inacceptabilă”, crede acelaşi Muhin.
3. Vecinul înapoiat al Europei. Opinia unanimă a celor 12 experţi consultaţi de RBK este că „geopolitică gazoductelor” constituie un eşec total. Dependentă de materii prime a economiei naţionale are o influentă negativă nu numai asupra situaţiei interne, dar slăbeşte, în acelaşi timp, poziţiile Rusiei pe arena mondială. „Moscova s-a angajat într-o politică geo-economică prost gândită şi care a generat o serie de războaie energetice. La început, scopul acestei politici a vizat construcţia unor trasee de transport, care să ocolească Belarus şi Ucraina. Menţinarea acestei strategii nu face decât să blocheze dezvoltarea Rusiei, care continuă să fie privită ca o ţară înapoiată”, crede preşedintele Institutului pentru strategie naţională, MIhail Remizov.
4. Pe jumătate client, pe jumătate partener. Una dintre cele mai serioase probleme pentru politică externă a Rusie o constituie cea a autodeterminării în lume. Moscova insistă că merge pe un drum propriu, dar continuă să balanseze între cei doi poli – Est şi Vest. Dar această strategie este fără de rezultat, avertizează analiştii. „Cea mai mare problemă a noastră este că nu ne putem hotărâ cine suntem. Europa sau Eurasia? O putere regională? Suntem parteneri ai Occidentului? Suntem semi-partenerii, semi-clienţii Chinei? Ne străduim să balansăm între două concepte, ceea ce nu înseamnă nimic bun pentru noi”, spune directorul adjunct al Centrului pentru tehnologii politice, Aleksei Makarkin. Iată de ce, a continuat el, Rusia este privită cu suspiciune în Occident, iar Estul nu o ia în serios.
5. Infracţiunea postsovietică. Deosebit de criticată a fost politica aplicată de Kremlin faţă de fostele republici sovietice. Experţii consultaţi au amintit, aici, de toate „războaiele” – al laptelui, al gazelor, al peştelui sau al vinului – pe care Moscova le-a avut, de-a lungul anilor, cu Ucraina şi Belarus, Letonia şi Moldova. O atitudine care, deşi nu a degenerat în conflicte, nu a adus multaşteptatul cer senin în dialogul reciproc. Rezultatul este că Rusia şi-a pierdut puterea de influenţă în regiune. Analisţii consideră pierderea Ucrainei ca aliat geopolitic drept o mare gafă. „Dar dacă toate aceste momente pot fi considerate greşeli, indiferenţa totală faţă de interesele cetăţenilor ruşi care trăiesc în tot spaţiul fost-sovietic nu mai este o eroare, este o adevărată infracţiune”, afirmă Remizov. „Acţiunile Rusiei în această directe se limitează la vorbe, pentru că nu există nimic concret”, explică el.
6. Tensionarea detensionării. Rusia a abordat greşit inclusiv problema detensionării relaţiilor cu SUA. „Washingtonul nu consideră Moscova un partener, el se multumeşte cu UE şi cu adversarul China, care este şi principalul lui creditor. De aceea, „toată povestea cu detensionarea dialogului cu SUA a fost inventat în interesul lui Barack Obama şi nu are nici o legătură cu Rusia”, afirmă Muhin.
7. Agenţi chinezi la Kremlin. În ceea ce priveşte vectorul estic al politicii externe a Rusiei, experţii se declară îngrijoraţi de sentimentele pro-chineze şi de lipsa oricărei strategii de dezvoltare a Siberiei şi a Orientului Indepărtat. „Mă nelinişteşte faptul că mizăm exclusiv pe China. Mă neliniştesc toate acordurile privind livrările de petrol în China pe mulţi ani de acum înainte, dar la un preţ redus, precum şi toate proiectele de transport al gazelor, care ne fac, practic, dependenţi de politică tarifară a Bejingului”, a detaliat Remizov. „Rusia afişează faţă de China un comportament, de parcă la Kremlin s-ar afla agenţi chinezi”, intervine în discuţie preşedintele Centrului Panorama pentru studii şi informări, Vladimir Pribylovski. „Asta nu se poate numi politică externă, dar cu siguranţă ea va conduce la pierderea de teritorii, pentru ca Moscova a uitat să acorde atenţie Siberiei şi Orientului Indepărtat, unde populaţia se reduce, în condiţiile în care alături este China cu milioanele ei de locuitori”.