Purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene a spus că Bulgaria a primit deja ajutor, "atât financiar, cât și tehnic și consultativ", dar că acesta nu poate merge mai departe.
Deși cererea a fost primită cu răceală și scepticism la Bruxelles, premierul bulgar a declarat la sfârșitul săptămânii trecute că Bulgaria este foarte optimistă în privința șanselor de succes ale unei asemenea misiuni de experți. "Am putea avea diferite categorii cu misiuni diferite", a estimat Stanisev. "Ar fi vorba de experți care ar sfătui administrația publică bulgară pentru a o ajuta să funcționeze în mod satisăcător."
Anul trecut, Comisia Europeană a înghețat fonduri destinate Bulgariei care se ridicau la 800 milioane de euro. Este vorba de ceea ce se numește "fonduri de preaderare", suprimate din cauza faptului că Bulgaria nu a reușit să prezinte în mod convingător proiecte care să justifice vărsarea acelor fonduri.
Cererea de trimitere a unor experți UE care să poată interveni în mod activ în procesul funcționării administrației bulgare este un demers fără precedent.
Premierul Stanisev s-a apărat spunând că o serie de consultanți externi sunt deja activi de multă vreme în guvernul bulgar și că, pe deasupra, există un amendament legal care permite folosirea unor cetățeni străini în posturi importante ale administrației.
Inițiativa guvernului bulgar a surprins însă și a fost de îndată criticată. Unii analiști independenți sau afiliați opoziției politice din Bulgaria au atras atenția asupra mentalității "coloniale" care stă în spatele acestei inițiative. Nu există, apoi, nici un mecanism comunitar prin care Comisia Europeana, Executivul European de la Bruxelles, să poată accepta sau impune un asemenea demers.
Pentru cei mai mulți, aceasta inițiativa arată în primul rând că Bulgaria nu era, pur și simplu, pregătită să intre în UE și că actualul guvern caută să scape de responsabilitate într-o situație internă atât de dificilă încât o administratie venita din afara pare preferabila vidului de putere intern. Acea dorita administratie externa nu este însă un obiectiv realist, chiar dacă Bulgaria posedă o lungă experiență a unui control extern. După cel de-al doilea război mondial, Bulgaria a fost supusă unui control (cu funcțiune "consultativă") sovietic, iar în anii ’90 a urmat un control sever al Fondului Monetar Internațional. În anii ’90, după criza financiară care a dus la prăbușirea rapidă a întregii economii, Bulgaria a cerut ajutorul FMI, care a sosit însoțit de condiții drastice și de un control foarte sever.
Economia s-a restabilit, teoretic, însă FMI neavând nimic de-a face cu candidatura Bulgariei la UE, economia a fost tratată așa cum sunt tratate economiile țărilor din lumea a treia: FMI dorea doar să vadă o restabilire economico-financiară a Bulgariei. Cât despre climatul socio-politic, FMI l-a lăsat pe seama Bulgariei și a Uniunii Europene, în care Bulgaria dorea să fie acceptată.