Datele oficiale arată că aproximativ 25 de mii de persoane au fost deportate în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, acesta fiind doar primul val de deportări din perioada sovietică. Au urmat alte două valuri în 1949 şi 1951, în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de persoane.

 

Comisia pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar a evaluat numărul persoanelor deportate și supuse represiunilor în anii 1929-1951 la peste 90 de mii de persoane. Totodată, Comisia a apreciat că operațiunile de deportare au fost planificate de organele de represiune ca niște operațiuni militare în toată regula împotriva populației civile.

 

Oamenii au fost ridicați de la vetrele lor, deportați dincolo de munții Ural, după care li se făceau dosare penale ca „dușmani ai poporului”.

 

După primul an de ocupație sovietică, proprietatea privată a fost scoasă în afara legii, și a început organizarea colhozurilor. Ilegală a devenit și religia, în locul acesteia a început promovarea ateismului militant, iar autoritățile sovietice au trecut la acțiuni mai dure împotriva așa-numiților ”dușmani ai poporului”.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE