Creștinii de rit nou sărbătoresc astăzi Nașterea Domnului sau, cum mai este numit, Crăciunul. Deosebirea de Crăciunul pe stil vechi se datorează calculul zilelor după calendare diferite. Astfel, potrivit calendarului gregorian, Crăciunul este marcat pe 25 decembrie, iar potrivit celui iulian – pe 7 ianuarie.
Crăciunul face parte din cele 12 sărbători domnești ale bisericilor de rit bizantin. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e o sărbătoare oficială, iar sărbătoarea se prelungește în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.
De la începutul secolului al XX-lea, Crăciunul devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al celebrării deplasându-se de la participarea în biserică la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri pentru maturi sau copii, „daruril de la Moș Crăciun”.
Potrivit Sfintei Cărți, Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla din casă în casă, însoțită de soțul său Iosif, rugându-i pe oameni să le ofere adăpost pentru a naște. Ajungând la casa unor bătrâni, aceștia le-au oferit grajdul de vaci, unde s-a și născut pruncul sfânt.
Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu Steaua și colindul, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. De asemenea, o veche tradiție este „mersul cu icoana”, un fel de colindat care se face de către preoții comunității locale cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântându-se casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte rituale cântate, închinate Crăciunului și Anului Nou.