Putin tânjește după respectul internațional. Dându-se cu un pas înapoi de pe scena globală, Statele Unite i-au cedat loc Moscovei la masa puterilor lumii. Lui Vladimir Putin îi place să se amăgească că Rusia este egala Americii în ceea ce privește statutul de superputere mondială. De asemenea, iertarea acordată de Putin lui Hodorkovski a fost actul cuiva căruia îi place să se prefacă Rusia este în continuare egala SUA.
În acest an, ezitarea Occidentului în privința Siriei i-a oferit lui Putin o victorie diplomatică importantă. Deși Barack Obama a amenințat să bombardeze regimul lui Bashar al-Assad după ce acesta a recurs la arme chimice contra populației, toată lumea a știut că președintele american nu favoriza ideea.
Pactul privitor la neutralizarea armelor chimice l-a scutit pe Obama de o problemă dureroasă, însă Vladimir Putin a părut câștigătorul. Pentru mulți oameni de dreapta din SUA, episodul a fost o dovadă a autorității diminuate a SUA în Orientul Mijlociu. De asemenea, sprijinul acordat de Putin acordului cu Iranul în vederea limitării programului nuclear al Teheranului a transmis același mesaj pentru "uliii" politicii externe a Washingtonului.
Mai aproape de casă, Moscova a împiedicat un pact de cooperare prin care Armenia ar fi privit spre vest, către UE. De asemenea, în Ucraina, deși există în continuare proteste masive pe străzile din Kiev, Putin pare să fi reușit să saboteze apropierea acesteia de Occident.
Toate aceste evenimente îl fac pe Vladimir Putin să se simtă mulțumit înaintea Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci. Pe de altă parte, costurile Olimpiadei au scăpat de sub control, iar în semn de protest față de nerespectarea de către Rusia a drepturilor omului, mai mulți lideri mondiali vor boicota evenimentul. Nu face nimic. Agitația creată în jurul evenimentului, speră Putin, va contribui la susținerea iluziei că Rusia renaște încă o dată. De asemenea, eliberarea lui Hodorkovski și a altor disidenți va reduce la tăcere protestele occidentale.
Pe de altă parte, vanitatea lui Putin pune în penumbră vulnerabilitatea Rusiei. În timp ce președintele se laudă cu realizările sale, Rusia alunecă în continuare în declin economic. Slăbiciunile strategice ale țării — o populație îmbătrânită, în scădere, infrastructura depășită, o economie nemodernizată, corupția endemică și absența statului de drept — sunt evidente, iar scăderea prețului petrolului și o creștere economică mai lentă fac aceste probleme mai urgente.
Există însă momente când președintele Putin aproape pare să recunoască astfel de adevăruri neplăcute. Recent, el și-a acuzat propriul guvern că nu a putut evita ieșirea capitalului din țară și a cerut sancționarea companiilor care și-au transferat capitalul offshore. Aici se află, probabil, o altă explicație pentru decizia de a-l elibera pe Hodorkovski: menținerea fostului oligarh în închisoare era o amintire permanentă pentru potențialii investitori — ruși și străini — că activele le-ar putea fi confiscate după bunul plac al Kremlinului.
Mihail Hodorkovski va fi liber, însă nimic altceva nu s-a schimbat. La conferința sa anuală de presă din această săptămână, Putin a revenit asupra unei teme îndelung vehiculate: colapsul Uniunii Sovietice a fost una dintre tragediile secolului XX. Adevărata calamitate, comentează însă Stephens, este căderea Rusiei în mâinile unei autocrații rapace, care nu respectă legea.

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE