Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova (CHDOM) se arată îngrijorat de evenimentele din 4 mai 2009, dată la care trei instituţii din Chişinău, Casa Presei, Primăria şi Aeroportul, au fost evacuate în urma unei alarme cu bombă.

Deşi oficiali de la Ministerul de Interne au confirmat ulterior că nu a fost depistat nici un fel de explozibil în incinta acestor instituţii, accesul în Casa Presei şi în Primărie a fost sistat timp de 24 de ore. A fost oprită activitatea funcţionarilor şi, mai ales, cea a jurnaliştilor pentru care operativitatea transmiterii informaţiei este un principiu important. Astfel, ediţia online a publicaţiei „Jurnal de Chişinău» şi-a întrerupt activitatea timp de aproximativ 4 ore, după care a fost nevoită să-şi transfere temporar redacţia la sediul Centrului Independent de Jurnalism. Ediţia din 5 mai a publicaţiei a apărut doar în 8 pagini şi nu în 16, ca de obicei. Val Butnaru, directorul „Jurnal de Chişinău» a declarat jurnaliştilor că unii dintre poliţişti, în loc să caute materialul exploziv, puneau întrebări, de genul, cărui partid aparţine publicaţia. De asemenea, jurnalişti de la Ziarul de Gardă şi-au exprimat temerea că cineva le-ar fi umblat în birouri fără ştirea şi acordul lor.

CHDOM aminteşte existenţa precedentelor similare de intimidare a presei libere în R. Moldova. Astfel, în urma unor alerte cu „bombă», au fost evacuaţi jurnaliştii protestatari din sediul TeleradioMoldova (anul 2004) şi al postului de radio AntenaC (anul 2006). În urma acelor evenimente, protestul de la Teleradio Moldova a fost înăbuşit, reformele la această instituţie înfătuindu-se doar formal, iar radio AntenaC şi postul Euro TV au fost privatizate abuziv.

Credem că scenarii de acest gen reprezintă instrumente de presiune şi intimidare a presei libere şi a societăţii civile. Astfel, alarma cu bombă a avut drept scop întreruperea activităţii şi deplasarea atenţiei mijloacelor de informare în masă de la problemele zilei, cum ar fi prima şedinţă a noului Legislativ. De asemenea, prezenţa numeroşilor colaboratori ai forţelor de ordine, presupune posibilitatea sustragerii de informaţii sau lucruri sau plasării de obiecte compromiţătoare. În acest sens amintim remarca făcută de Anatol Dubrovschi, directorul Casei Presei, prin care acesta accentua că persona care l-a sunat şi l-a averizat în privinţa explozibilului, vorbea foarte bine româneşte şi s-a prezentat ca fiind din partea unui „centru anticomunist».

De asemenea, ne exprimăm nedumerirea în legătură cu anumite abateri de la normele care trebuie respectate în cazuri de alertă cu bombă. Deşi toată lumea a fost evacuată din clădirile Casei Presei şi a Primăriei, în edificiile din preajmă nu a fost întreruptă activitatea. Dacă s-ar fi confirmat prezenţa explozibilului declarat (5 kg), ar fi putut fi afectată întreaga zonă. Menţionăm aici Tipografia „Universul», Liceul „Gh. Asachi», unele magazine. La fel, circulaţia prin zonă nu a fost restricţionată, iar angajaţii de la Casa Presei şi de la Primărie au rămas chiar în imediata apropiere a acestora, fiind invitaţi pe rând înăuntru pentru a-şi lua lucrurile. Un alt moment la care ne punem întrebări este faptul că iniţial oficiali de la Aeroportul Chişinău au declarat că este vorba de un exerciţiu şi nu despre o ameniţare cu bombă.

Astfel analizând lucrurile, conchidem că „alerta cu bombă” este un scenariu întocmit cu acordul autorităţilor statului şi poate fi legat de lupta Partidului Comuniştilor pentru menţinerea puterii, fapt care a prejudiciat material nu doar instituţiile menţionate ci şi Bugetul de Stat (prin atragerea forţelor de poliţie în cadrul unor acţiuni inutile).

URMĂREȘTE POLITIK.MD PE