Petru Cărare, născut la 13 februarie 1935 în satul Zaim, raionul Căușeni, este cunoscut în special ca scriitor pentru copii, dar și ca autor de parodii și epigrame.
Creația sa a fost inclusă în numeroase antologii și culegeri, printre care Comoara fiecăruia (1984), Culegere de schițe și articole despre foametea din 1946-1947 din Moldova (1990), Pagini alese din literatura pentru copii (1993), Limba maternă – floare eternă (2000), Marea antologie a epigramei românești (2005), 101 epigramiști români (2011) ș.a.[6]
În 1996, Cărare a fost acceptat în Uniunea Scriitorilor din România. În 1998, a publicat, într-o plachetă, poezia Eu nu mă las de limba noastră, dedicată consăteanului său Alexei Mateevici, autorul imnului Republicii Moldova. În 2004, a apărut volumul Scrieri alese, cu 320 de pagini ale creației scriitorului.
A fost decorat cu mai multe distincții, cum ar fi Titlul onorific „Maestru al literaturii” (1994), Medalia „Mihai Eminescu” (1996), Premiul Național pentru Literatură (2000), Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2008), Ordinul Republicii (2010), acordat de Președintele Republicii Moldova Mihai Ghimpu.


