Poate vor face şi la noi referendum să ne mai dea câte ceva

De când au fost introduse trenurile modernizate munca mea a devenim mai dificilă. Acum dacă mă interesează opinia „oamenilor muncii”, altfel zis ţăranilor, trebuiă să-mi cumpăr bilet la clasa a treia, e mai ieftin, dar am şi contingentul de oameni de unde mă pot inspira. Dacă aş vrea să scriu sau să aflu ceva din viaţa „feţiţelor” sau cum le mai spun eu „fufelor”, care se plimbă cu trenul dar îşi mint prietenii că merg cu rutiera ar trebui să-mi iau bilet la clasa a doua. La clasa întâi nu prea am ce căuta deoarece acolo stau de obicei „produsele Work&Travel”, altfel spus studenţii care au venit de la muncă din America şi au reuşit să-şi cumpere un laptop. Majoritatea dintre ei stau pe reţelele de socializare, dar aceasta mai puţin contează. Oamenii fac mutre serioase care dau impresia că lucrează la ceva important.

De această dată am preferat să merg la clasa a treia şi mă bucur că nu am dat greş. În faţa mea mergeau doi bărbaţi unul trecut de vârsta de pensionare iar celălalt abia trecut de 50 de ani. Subiectul despre care discutau cei doi era controversatul referendum din Găgăuzia şi intenţia socialistului Igor Dodon de a organiza asemenea plebiscite prin toată ţara. Bărbatul mai tânăr se arăta deranjat de consultările publicului şi încerca în fel şi chip să-l murdărească pe liderul PSRM dar şi pe găgăuzi.

„Da cine s-o возамнит ei aici să ne facă nouă poreadcă în ţară. Aveţi sudu vostru staţi naibii şi nu vă vâpendriţi !” s-a arătat deranjat bărbatul.

„Ei lasă nu te mai farma şi tu aşa. Las că poate or face şi la noi referendum şi ni-o mai da câte ceva”, a spus nepăsător celălalt bărbat. „Atunci om mai merge şi noi la bar om bea om mânca şi ni-or mai povesti ei câte ceva, da măcar aşa îşi mai amintesc de noi că suntem”, a adăugat pensionarul.

Omul a zâmbit apoi s-a lăsat convins de celălalt bărbat că nu este normal  ceea ce se petrece. A stat neclintit mai bine de 10 minute ascultând argumentele interlocutorului său ca în final să spună: „Mie în principiu mi-i tot una unde o merge ţara eu oleacă de pensie am , da pe masă cum nu mi-o pus nimeni aşa şi nu-mi va pune dacă no să-mi lucrez pământu şi no să cresc vre-o animală pe lângă casă.”

Celălalt bărbat a dat din mână şi nu a mai spus nimic. Pe semne şi-a dat seama că nu-l va putea convinge pe codrumeţul său aşa cum nu putem scăpa de râia roşietică cu şi fără stele cu 5 colţuri.