Culmea nesimțirii. Comuniştii au îmrâncit, astăzi, din nou deputaţii coaliţiei pentru simplu motiv că cineva a îndrăznit să-i pună la lucru. Mai exact, le-a fost amânată pauza. Lipsa de nicotină şi cofeină în organism le-a jucat festa.
Ca să înţelegeţi mai bine gestul, Vă propun un exerciţiu: Imaginaţi-vă că sunteţi angajat al fabricii de panificaţie Franzeluţa. Evident că aveţi şi un contract în care a fost scrise negru pe alb condiţiile de muncă şi mărimea salariului. Şi acum întrebarea: Ce se întâmplă cu angajatul Franzeluţa dacă îndrăzneşte cumva să părăsească locul de muncă, iar atunci când şeful îi spune să respecte regimul el sare la bătaie? Aşa-i că în cel mai bun caz deveniţi şomer?
Am deviat puţin de la subiect ca să Vă amintesc, domniilor voastre, că noi suntem şefi peste Parlament, aşa cum directorul X la Franzeluţa. Noi, alegătorii, i-am delegat în Legislativ în speranţa că aceştia sunt capabili să muncească pentru bunăstarea noastră. Trebuie să ţinem cont că urletele în megafoane şi blocarea tribunelor sunt, în primul rând, o palmă pentru popor, sătul de show-urile comuniştilor. De ce oare moldovenii au posibilitatea să demită deputaţii doar odată la patru ani? Parcă n-ar fi corect în raport cu muritorii de rând, care riscă să-şi piardă locul de muncă cât ar clipi cu ochii.
Eu nu sunt avocatul parlamentarului care a avut de suferit de pe urma agresiunii lui Grigorie Petrenco. Pentru asta avem organe de anchetă. Dar sunt împotriva bădăranilor din Parlament. Trebuie să ne consolidăm pentru a condamna şi bădărani de genul lui Muntean, care amenință reporterii. Şi dacă ar fi vorba de o excepţie… În ultimul an, însă, comuniştii şi-au tot frecat pumnii. Vă amintiţi cum l-a adus pe Şelin în Parlament? Dar de de furia revărsată de Muntean peste deputaţii PLDM? Şi astea sunt doar câteva dintre gesturile ce denotă lipsa bunului simţ.
Eu nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat cu deputaţii din opoziţie până în 2009 dacă cineva dintre ei ar fi sărit la bătaie la un comunist sau altul. Iurie Roşca putea să urce în copaci, să-l ascundă pe Cubreacov, după care să-i acuze pe comunişti de răpire, dar niciodată nu şi-a dat frâu pumnilor.
Ce a fost, însă, am văzut. Acum, însă, încerc să înţeleg de ce sunt atât agitaţi comuniştii în ajunul protestului, anunţat pentru 23 noiembrie. O fi oare pentru că nu sunt în stare să mobilizeze simpatizanţii? Una este ca sondajele să demonstreze că PCRM mai are alegători şi cu totul altceva este să ai oameni gata să te susţină atunci când îi îndemni să iasă în stradă.
Vreau să cred că deputaţii PCRM vor căuta la frână odată ce vor intra în vigoare modificările la regulamentul Parlamentului. Altfel, aceştia riscă să fie scoşi cu forţa din sala de şedinţe, aşa cum prevede documentul aprobat deja în prima lectură. Mă tem, însă, că în zadar s-a obosit coaliţia. Comuniştii ar putea încălca intenţionat regulamentul pentru a se victimiza. Se vor ruga să vină ca să-i ia de mânecă pentru a-i scoate din sală, ca ulterior să manipuleze alegătirii, declarând că uite doamne ce face “alianţul”.